3 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRĂCÍT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat cu daracul. – V. dărăci.

DĂRĂCÍT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lână, cânepă) Care a fost scărmănat cu daracul. – V. dărăci.

DĂRĂCÍT1 s. n. Dărăcire. – V. dărăci.

DĂRĂCÍT1 s. n. Dărăcire. – V. dărăci.

dărăcit2, ~ă a [At: HELIADE, O. II, 118 / V: (reg) ~rac~ / Pl: ~iți, ~e / E: dărăci] 1 Care a fost trecut prin darac Si: cardat. 2 Care este pieptănat cu ajutorul daracului Si: cardat. 3 (Fig) Bătut.

dărăcit1 sn [At: PAMFILE, I. C. 207 / Pl: ~uri / E: dărăci] 1-2 Dărăcire (1-2).

DĂRĂCÍT2, -Ă, dărăciți, -te, adj. (Despre lînă, cînepă, in etc.) Dat la darac, tras prin darac, scărmănat cu daracul.

DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din darac.

DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din darac.

dărăcí [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) darâcí / Pzi: ~cesc / E: darac] 1-2 vt (C.i. lână, in, cânepă) A scărmăna sau a curăța de impurități, prin pieptănare cu ajutorul daracului Si: a carda, (înv; rar) a dărăca. 3 vt (Îrg; fig) A certa. 4 vt (Îrg; fig; pex) A bate. 5 vrr (Mun; d. copii) A se hârjoni.

DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la lînă, cînepă, in etc.) A scărmăna, a destrăma și uneori a pieptăna cu daracul, a da la darac, a trece prin darac. Crezi că munca prăfuroasă din fabricile de dărăcit lîna e mai ușoară? CAMIL PETRESCU, T. i 276. Vro două-trei bătrîne... să scarmene sau să dărăcească niște lînă. SEVASTOS, N. 2. Găsi patru femei, dintre care două torceau, una dărăcea și cealaltă împletea la un ciorap. FILIMON, C. 52. ◊ Fig. [Vîntul] își dărăcea o dată coama sălbatică în peria pădurii. DUMITRIU, N. 187.

A DĂRĂCÍ ~ésc tranz. (fibre de lână, in, cânepă) A prelucra cu daracul; a da la darac. /Din dărac

dărăcì v. a curăța și a alege lână.

dărăcésc v. tr. (d. darac). Peptăn cu daracu (Lîna dărăcită e maĭ fină de cît cea peptănată). V. chelfănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dărăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dărăcésc, imperf. 3 sg. dărăceá; conj. prez. 3 dărăceáscă

dărăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dărăcésc, imperf. 3 sg. dărăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dărăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂRĂCÍT adj. (TEXT.) 1. pieptănat, scărmănat. (Lâna ~ la darac.) 2. cardat. (Lână ~ industrial.)

DĂRĂCIT s. (TEXT.) dărăcire, pieptănare, scărmănare. (~ lînei la darac.)

arată toate definițiile

Intrare: dărăcit (adj.)
dărăcit1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăcit
  • dărăcitul
  • dărăcitu‑
  • dărăci
  • dărăcita
plural
  • dărăciți
  • dărăciții
  • dărăcite
  • dărăcitele
genitiv-dativ singular
  • dărăcit
  • dărăcitului
  • dărăcite
  • dărăcitei
plural
  • dărăciți
  • dărăciților
  • dărăcite
  • dărăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dărăcit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăcit
  • dărăcitul
  • dărăcitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • dărăcit
  • dărăcitului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dărăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dărăci
  • dărăcire
  • dărăcit
  • dărăcitu‑
  • dărăcind
  • dărăcindu‑
singular plural
  • dărăcește
  • dărăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dărăcesc
(să)
  • dărăcesc
  • dărăceam
  • dărăcii
  • dărăcisem
a II-a (tu)
  • dărăcești
(să)
  • dărăcești
  • dărăceai
  • dărăciși
  • dărăciseși
a III-a (el, ea)
  • dărăcește
(să)
  • dărăcească
  • dărăcea
  • dărăci
  • dărăcise
plural I (noi)
  • dărăcim
(să)
  • dărăcim
  • dărăceam
  • dărăcirăm
  • dărăciserăm
  • dărăcisem
a II-a (voi)
  • dărăciți
(să)
  • dărăciți
  • dărăceați
  • dărăcirăți
  • dărăciserăți
  • dărăciseți
a III-a (ei, ele)
  • dărăcesc
(să)
  • dărăcească
  • dărăceau
  • dărăci
  • dărăciseră
darâci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dărăcit (adj.)

etimologie:

  • vezi dărăci
    surse: DEX '09 DEX '98

dărăcit (s.n.)

etimologie:

  • vezi dărăci
    surse: DEX '09 DEX '98 MDA2

dărăci darâci

  • 1. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Crezi că munca prăfuroasă din fabricile de dărăcit lîna e mai ușoară? CAMIL PETRESCU, T. i 276.
      surse: DLRLC
    • Vro două-trei bătrîne... să scarmene sau să dărăcească niște lînă. SEVASTOS, N. 2.
      surse: DLRLC
    • Găsi patru femei, dintre care două torceau, una dărăcea și cealaltă împletea la un ciorap. FILIMON, C. 52.
      surse: DLRLC
    • figurat [Vântul] își dărăcea o dată coama sălbatică în peria pădurii. DUMITRIU, N. 187.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • darac
    surse: DEX '98 DEX '09