2 intrări

18 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRĂCÍRE, dărăciri, s. f. Acțiunea de a dărăci și rezultatul ei; dărăcit. – V. dărăci.

DĂRĂCÍRE, dărăciri, s. f. Acțiunea de a dărăci și rezultatul ei; dărăcit. – V. dărăci.

dărăcire sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: dărăci] 1 Scărmănare sau curățare de impurități a lânei, inului etc. Si: dărăceală (1), dărăcit1 (1). 2 (Fig) Certare cu reproșuri Si: dărăceală (2), dărăcit1 (2).

DĂRĂCÍRE s. f. Acțiunea de a dărăci și rezultatul ei.

DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din darac.

DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac. – Din darac.

dărăcí [At: I. GOLESCU, C. / V: (reg) darâcí / Pzi: ~cesc / E: darac] 1-2 vt (C.i. lână, in, cânepă) A scărmăna sau a curăța de impurități, prin pieptănare cu ajutorul daracului Si: a carda, (înv; rar) a dărăca. 3 vt (Îrg; fig) A certa. 4 vt (Îrg; fig; pex) A bate. 5 vrr (Mun; d. copii) A se hârjoni.

DĂRĂCÍ, dărăcesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la lînă, cînepă, in etc.) A scărmăna, a destrăma și uneori a pieptăna cu daracul, a da la darac, a trece prin darac. Crezi că munca prăfuroasă din fabricile de dărăcit lîna e mai ușoară? CAMIL PETRESCU, T. i 276. Vro două-trei bătrîne... să scarmene sau să dărăcească niște lînă. SEVASTOS, N. 2. Găsi patru femei, dintre care două torceau, una dărăcea și cealaltă împletea la un ciorap. FILIMON, C. 52. ◊ Fig. [Vîntul] își dărăcea o dată coama sălbatică în peria pădurii. DUMITRIU, N. 187.

A DĂRĂCÍ ~ésc tranz. (fibre de lână, in, cânepă) A prelucra cu daracul; a da la darac. /Din dărac

dărăcì v. a curăța și a alege lână.

dărăcésc v. tr. (d. darac). Peptăn cu daracu (Lîna dărăcită e maĭ fină de cît cea peptănată). V. chelfănesc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dărăcíre s. f., g.-d. art. dărăcírii; pl. dărăcíri

dărăcíre s. f., g.-d. art. dărăcírii; pl. dărăcíri

dărăcí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dărăcésc, imperf. 3 sg. dărăceá; conj. prez. 3 dărăceáscă

dărăcí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dărăcésc, imperf. 3 sg. dărăceá; conj. prez. 3 sg. și pl. dărăceáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DĂRĂCÍRE s. (TEXT.) 1. dărăcit, pieptănare, scărmănare. (~ lânei la darac.) 2. cardare. (~ industrială a lânei.)

DĂRĂCIRE s. (TEXT.) 1. dărăcit, pieptănare, scărmănare. (~ lînei la darac.) 2. cardare. (~ industrială a lînei.)

DĂRĂCÍ vb. (TEXT.) 1. a pieptăna, a scărmăna, (Olt., Ban. și Transilv.) a drâgla, (Transilv.) a hecela. (~ lâna la darac.) 2. a carda. (A ~ industrial un material fibros.)

DĂRĂCI vb. (TEXT.) 1. a pieptăna, a scărmăna, (Olt., Ban. și Transilv.) a drîgla, (Transilv.) a hecela. (~ lîna la darac.) 2. a carda. (A ~ industrial un material fibros.)

Intrare: dărăcire
dărăcire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărăcire
  • dărăcirea
plural
  • dărăciri
  • dărăcirile
genitiv-dativ singular
  • dărăciri
  • dărăcirii
plural
  • dărăciri
  • dărăcirilor
vocativ singular
plural
Intrare: dărăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dărăci
  • dărăcire
  • dărăcit
  • dărăcitu‑
  • dărăcind
  • dărăcindu‑
singular plural
  • dărăcește
  • dărăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dărăcesc
(să)
  • dărăcesc
  • dărăceam
  • dărăcii
  • dărăcisem
a II-a (tu)
  • dărăcești
(să)
  • dărăcești
  • dărăceai
  • dărăciși
  • dărăciseși
a III-a (el, ea)
  • dărăcește
(să)
  • dărăcească
  • dărăcea
  • dărăci
  • dărăcise
plural I (noi)
  • dărăcim
(să)
  • dărăcim
  • dărăceam
  • dărăcirăm
  • dărăciserăm
  • dărăcisem
a II-a (voi)
  • dărăciți
(să)
  • dărăciți
  • dărăceați
  • dărăcirăți
  • dărăciserăți
  • dărăciseți
a III-a (ei, ele)
  • dărăcesc
(să)
  • dărăcească
  • dărăceau
  • dărăci
  • dărăciseră
darâci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dărăcire

etimologie:

  • vezi dărăci
    surse: DEX '98 DEX '09

dărăci darâci

  • 1. A scărmăna, a destrăma, a pieptăna lâna, cânepa etc. cu daracul; a da la darac, a trece prin darac.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Crezi că munca prăfuroasă din fabricile de dărăcit lîna e mai ușoară? CAMIL PETRESCU, T. i 276.
      surse: DLRLC
    • Vro două-trei bătrîne... să scarmene sau să dărăcească niște lînă. SEVASTOS, N. 2.
      surse: DLRLC
    • Găsi patru femei, dintre care două torceau, una dărăcea și cealaltă împletea la un ciorap. FILIMON, C. 52.
      surse: DLRLC
    • figurat [Vântul] își dărăcea o dată coama sălbatică în peria pădurii. DUMITRIU, N. 187.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • darac
    surse: DEX '98 DEX '09