opțiuni
  • info

5 definiții pentru dărâmător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂRÂMĂTÓR, -OÁRE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. – Dărâma + suf. -ător.

DĂRÂMĂTÓR, -OÁRE, dărâmători, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dărâmă. – Dărâma + suf. -ător.

dărâmător, ~oare smf [At: DEX2 / Pl: ~i, ~oare / E: dărâma + -ător] 1-5 (Rar) Persoană care dărâmă (1-2, 5-7).

DĂRÎMĂTÓR, -OÁRE, dărîmători, – oare s. m. și f. Persoană care dărîmă. Acum stau în dreptul casei mele... și nu o mai găsesc. Dărîmătorii o duc în tărăboanțe și care, și o varsă departe, desfăcută în cărămizi și bîrne. ARGHEZI, P. T. 147.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dărâmătór (rar) s. m., pl. dărâmătóri

dărâmătór s. m., pl. dărâmătóri

Intrare: dărâmător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dărâmător
  • dărâmătorul
  • dărâmătoru‑
plural
  • dărâmători
  • dărâmătorii
genitiv-dativ singular
  • dărâmător
  • dărâmătorului
plural
  • dărâmători
  • dărâmătorilor
vocativ singular
  • dărâmătorule
plural
  • dărâmătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dărâmător, -oare dărâmătoare

  • 1. rar Persoană care dărâmă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Acum stau în dreptul casei mele... și nu o mai găsesc. Dărîmătorii o duc în tărăboanțe și care, și o varsă departe, desfăcută în cărămizi și bîrne. ARGHEZI, P. T. 147.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dărâma + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09