5 definiții pentru dădăceală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂDĂCEÁLĂ, dădăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a dădăci (2). – Dădăci + suf. -eală.

DĂDĂCEÁLĂ, dădăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a dădăci (2). – Dădăci + suf. -eală.

dădăceálă sf [At: DL / Pl: ~eli / E: dădăci + -eală] Dădăcire (3).

DĂDĂCEÁLĂ, dădăceli, s. f. (Ironic) Faptul de a se îngriji prea mult de o persoană, de a o servi ca pe un copil mic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dădăceálă (fam.) s. f., g.-d. art. dădăcélii; pl. dădăcéli

dădăceálă s. f., g.-d. art. dădăcélii; pl. dădăcéli

Intrare: dădăceală
dădăceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dădăcea
  • dădăceala
plural
  • dădăceli
  • dădăcelile
genitiv-dativ singular
  • dădăceli
  • dădăcelii
plural
  • dădăceli
  • dădăcelilor
vocativ singular
plural

dădăceală

etimologie:

  • Dădăci + sufix -eală.
    surse: DEX '98 DEX '09