6 definiții pentru dădăceală

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DĂDĂCEALĂ, dădăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a dădăci (2). – Dădăci + suf. -eală.

DĂDĂCEALĂ, dădăceli, s. f. (Fam.) Faptul de a dădăci (2). – Dădăci + suf. -eală.

dădăcea sf [At: DL / Pl: ~eli / E: dădăci + -eală] Dădăcire (3).

DĂDĂCEALĂ, dădăceli, s. f. (Ironic) Faptul de a se îngriji prea mult de o persoană, de a o servi ca pe un copil mic.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dădăcea (fam.) s. f., g.-d. art. dădăcelii; pl. dădăceli

dădăcea (fam.) s. f., g.-d. art. dădăcelii; pl. dădăceli

dădăcea s. f., g.-d. art. dădăcelii; pl. dădăceli

Intrare: dădăceală
dădăceală substantiv feminin
substantiv feminin (F57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dădăcea
  • dădăceala
plural
  • dădăceli
  • dădăcelile
genitiv-dativ singular
  • dădăceli
  • dădăcelii
plural
  • dădăceli
  • dădăcelilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dădăcea, dădăcelisubstantiv feminin

etimologie:
  • Dădăci + sufix -eală. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.