2 intrări

8 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dârvar [At: HURMUZACHI X, 531 / V: (înv) dăr~, (reg) dărbar / Pl: ~i / E: vsl дръварь] (Înv) 1 sm Slugă cu statutul de scutelnic1, care avea obligația de a aduce stăpânului lemne din pădure și a se îngriji de încălzirea camerelor. 2-3 sm, a (Rar) (Animal) care este destinat unor munci grele. 4 (Reg; îf dărbar) Țigan.

dârvar(i) m. pl. od. țigani scutelnici cari aduceau stăpânului lor un număr de care de lemne: scutelnici, pescari, văcari, vânători și dârvari FIL. [Slav. DRŬVARĬ, lemnar]. V. dreavă.

DÎRVÁR, dîrvari, s. m. (Învechit) Slujitor care aducea lemne din pădure la curțile boierești și avea grijă de încălzitul camerelor. Cele patruzeci de lude: scutelnici, pescari, văcari, vînători și dîrvari, i-am împrăștiat în tot județul. FILIMON, C. 45.

dîrvár m. (bg. dŭrvar, d. dŭrvo, lemn. V. dîrvală). Pe la 1800. Tăĭetor de copacĭ în pădure (de obiceĭ, Țigan). Cal dîrvar (Cihac), cal de dus greutățĭ la stînă (cal de dîrvală).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dârvár (rar) s. m., pl. dârvári


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

dârvár, dârvári, s.m. (reg.) tăietor de lemne în pădure.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

DÎRVAR subst.(tăetor de lemne, om de corvoadă). 1. Darvar/u și Dărvărescu, fam., act.; Darvari, fam., ar., din Clisura (Bibl. rom. veche III). 2. Dîrvariciu, C. (Puc). Cf. Drevești = Drăvești s. (17 B II 199, n 288) < sl. дръва „lemne”.

Intrare: Dârvar
Dârvar nume propriu
nume propriu (I3)
  • Dârvar
Intrare: dârvar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dârvar
  • dârvarul
  • dârvaru‑
plural
  • dârvari
  • dârvarii
genitiv-dativ singular
  • dârvar
  • dârvarului
plural
  • dârvari
  • dârvarilor
vocativ singular
  • dârvarule
  • dârvare
plural
  • dârvarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dârvar

  • 1. învechit Slujitor care aducea lemne din pădure la curțile boierești și avea grijă de încălzitul camerelor.
    exemple
    • Cele patruzeci de lude: scutelnici, pescari, văcari, vînători și dîrvari, i-am împrăștiat în tot județul. FILIMON, C. 45.
      surse: DLRLC

etimologie: