2 intrări

8 definiții

dârvár [At: HURMUZACHI X, 531 / V: (înv) dăr~, (reg) dărbár / Pl: ~i / E: vsl дръварь] (Înv) 1 sm Slugă cu statutul de scutelnic1, care avea obligația de a aduce stăpânului lemne din pădure și a se îngriji de încălzirea camerelor. 2-3 sm, a (Rar) (Animal) care este destinat unor munci grele. 4 (Reg; îf dărbar) Țigan.

dârvár (rar) s. m., pl. dârvári

dârvár s. m., pl. dârvári

dârvár, dârvári, s.m. (reg.) tăietor de lemne în pădure.

dârvar(i) m. pl. od. țigani scutelnici cari aduceau stăpânului lor un număr de care de lemne: scutelnici, pescari, văcari, vânători și dârvari FIL. [Slav. DRŬVARĬ, lemnar]. V. dreavă.

DÎRVÁR, dîrvari, s. m. (Învechit) Slujitor care aducea lemne din pădure la curțile boierești și avea grijă de încălzitul camerelor. Cele patruzeci de lude: scutelnici, pescari, văcari, vînători și dîrvari, i-am împrăștiat în tot județul. FILIMON, C. 45.

dîrvár m. (bg. dŭrvar, d. dŭrvo, lemn. V. dîrvală). Pe la 1800. Tăĭetor de copacĭ în pădure (de obiceĭ, Țigan). Cal dîrvar (Cihac), cal de dus greutățĭ la stînă (cal de dîrvală).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DÎRVAR subst.(tăetor de lemne, om de corvoadă). 1. Darvar/u și Dărvărescu, fam., act.; Darvari, fam., ar., din Clisura (Bibl. rom. veche III). 2. Dîrvariciu, C. (Puc). Cf. Drevești = Drăvești s. (17 B II 199, n 288) < sl. дpъвa „lemne”.

Intrare: dârvar
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dârvar dârvarul
plural dârvari dârvarii
genitiv-dativ singular dârvar dârvarului
plural dârvari dârvarilor
vocativ singular
plural
Intrare: Dârvar
Dârvar