17 definiții pentru dârstă drâstă

dấrstă sf [At: (a. 1441) IORGA, S. D. V, 197 / V: (înv) dắr~, dér~, (reg) ~să, drấs~ / Pl: ~te / E: cf: bg дръстя] 1-2 (Îrg) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. (de către vâltoarea apei sau) cu ajutorul unor ciocane de lemn Si: vâltoare. 3 (Olt; îe) A da pe cineva la ~ A pune pe cineva la muncă. 4 (Îae) A observa atent activitatea cuiva. 5 (Îe) A se da la ~ A se obișnui cu munca grea. 6 (Mol) Loc bătătorit.

DẤRSTĂ, dârste, s. f. (Pop.) Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja.

DẤRSTĂ, dârste, s. f. Piuă rudimentară acționată de o apă curgătoare, în care se bat dimia, postavul etc. cu ajutorul unor ciocane de lemn. – Cf. bg. drăstja.

dấrstă (pop.) s. f., g.-d. art. dấrstei; pl. dấrste

dârstă s. f., g. -d. art. dârstei; pl. dârste

DÂRSTĂ ~e f. înv. Piuă primitivă cu ciocane de lemn, acționată de curentul unei ape curgătoare, în care se băteau dimia și alte țesături de casă. /cf. bulg. drăstja

dârstă f. Tr. piuă. [Bulg. DRĂȘTĂ].

DÎ́RSTĂ, dîrste, s. f. Piuă rudimentară fixată la o apă curgătoare, în care se bat dimia, abaua, postavul etc., cu ajutorul unor ciocane de lemn. [S-a dat] mențiune onorabilă... pentru herestrăul în miniatură... și dîrsta ce lucrau la grădină. I. IONESCU, P. 555. – Variantă: drîstă s. f.

dîrstă (dấrste), s. f. – Piuă de bătut. – Var. drîstă. Mr. drișteală, megl. drușteală. Bg. drăsta (Skok 67, cf. Conev 82; Candrea), din sl. tresti „a amesteca, a agita” (după Tiktin, din sl. drati „a sfîșia”); cf. bg. drăstĕlo, de unde mr., megl., ngr. δριστέλλα, alb. dërstiljë. După Meyer 65, de la un lat. *tersile, de la tergere, ipoteză improbabilă. – Der. dîrstar, s. m. (piuar); dîrștină, s. f. (cămașă de penitență), cuvînt înv. (sec. XVII), cu suf. esl. -ščina, cf. goștină (‹ sl. goreščina), boștină, ploștină, etc.

Dârstele f. pl, colonie ținând de Brașov cu stabilimente industriale.

dî́rstă f., pl. e (bg. drŭsta și drŭstelo [de unde și alb. dărstilĭa, și tră-], d. vsl. drati, ca și rom. dîră. Bern 1, 256). Vest. Piŭă, ștează, moară de bătut postavu. – Și drîstă (Bc.).

píŭă f., pl. pive (lat. *pilla, din pilula, dim. d. pila, piŭă, din [*pinsla, d. pínsere, a pisa], de unde s'a făcut piă [Cant.] și pio [Biblia 1688], apoĭ piŭă [după ziŭă, steaŭă]. În forma rară pivă și'n pl. pive, v s'a desvoltat [!] ca și'n mădúvă, din *mădúŭă. Forma pmt. *pilă [ca oală] se vede'n împilez. V. pisez). Vas gros de lemn orĭ de metal în care se pisează cu pisălogu (V. piuliță, havan, găvan, mojar). Mortier, săcăluș, tun scurt și gros (Vechĭ). Mașină de bătut (de îndesat) postav grosolan (numită și dîrstă și ștează). Fabrică de asemenea postav. Gaură făcută într'un butuc orĭ într'o peatră [!] ca să înțepeneștĭ în ĭa [!] o cruice ș. a. A te pune piŭă, a te ghemui așa în cît [!] altu să poată pune picĭoru pe tine ca să sară dincolo. A te pune piŭă p. cineva, a te expune să suferĭ în locu luĭ. A bate apa'n piŭă, a munci fără folos. – În Ml. pl. și piĭ (rev. I. Crg. 7, 264), la Hațeg și pie (Gr. S. 1937, 144 și 177).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: dârstă
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dârstă dârsta
plural dârste dârstele
genitiv-dativ singular dârste dârstei
plural dârste dârstelor
vocativ singular
plural
drâstă
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.