8 definiții pentru dâmbuleț

dâmbuléț sn [At: ISPIRESCU, L. 236 / Pl: ~e / E: dâmb + -uleț] 1-6 (Șhp) Dâmb (1-3) (mic) Si: dâmbușor (1-6), (reg) dâmbac (1-6), dâmbucă (1-6), dâmbeag (1- 6), dămbeț (1-6), dămboc (1-6), dămburel (1-6), dâmbuț (1-6).

DÂMBULÉȚ, dâmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dâmb; dâmbușor. – Dâmb + suf. -uleț.

DÂMBULÉȚ, dâmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dâmb; dâmbușor. – Dâmb + suf. -uleț.

dâmbuléț s. n., pl. dâmbuléțe

dâmbuléț s. n., pl. dâmbuléțe

DÂMBULÉȚ s. v. dâmbușor.

DÎMBULÉȚ, dîmbulețe, s. n. Diminutiv al lui dîmb. Asemeni unei săniuțe de copil... Sălta rotund și ușor pe cîte un dîmbuleț. POPA, V. 153. În mijlocul acelui eleșteu se ridica un dîmbuleț. ISPIRESCU, R. 236.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DÎMBULEȚ s. (GEOGR.) dîmbușor.

Intrare: dâmbuleț
dâmbuleț substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dâmbuleț
  • dâmbulețul
  • dâmbulețu‑
plural
  • dâmbulețe
  • dâmbulețele
genitiv-dativ singular
  • dâmbuleț
  • dâmbulețului
plural
  • dâmbulețe
  • dâmbulețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)