8 definiții pentru dâmbușor

dâmbușór sn [At: V. ROM. noiembrie, 1953, 155 / Pl: ~oáre / E: dâmb + -ușor] 1-6 (Șhp) Dâmbuleț (1-6).

DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor.

DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor.

dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre

dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre

DÂMBUȘÓR s. (GEOGR.) dâmbuleț.

DÎMBUȘÓR, dîmbușoare, s. n. Dîmbuleț. Se aruncau în cea dintîi scobitură de teren, după un dîmbușor sau pe loc întins și trăgeau. V. ROM. noiembrie 1953, 155. Soldații se mutau din gropile frontului pe dîmburi și pe dîmbușoare. CAMILAR, N. I 370.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DÎMBUȘÓR s. (GEOGR.) dîmbuleț.

Intrare: dâmbușor
dâmbușor substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dâmbușor dâmbușorul
plural dâmbușoare dâmbușoarele
genitiv-dativ singular dâmbușor dâmbușorului
plural dâmbușoare dâmbușoarelor
vocativ singular
plural