7 definiții pentru dâmbușor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor.

DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor.

dâmbușor sn [At: V. ROM. noiembrie, 1953, 155 / Pl: ~oare / E: dâmb + -ușor] 1-6 (Șhp) Dâmbuleț (1-6).

DÎMBUȘÓR, dîmbușoare, s. n. Dîmbuleț. Se aruncau în cea dintîi scobitură de teren, după un dîmbușor sau pe loc întins și trăgeau. V. ROM. noiembrie 1953, 155. Soldații se mutau din gropile frontului pe dîmburi și pe dîmbușoare. CAMILAR, N. I 370.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre

dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÂMBUȘÓR s. (GEOGR.) dâmbuleț.

Intrare: dâmbușor
dâmbușor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dâmbușor
  • dâmbușorul
  • dâmbușoru‑
plural
  • dâmbușoare
  • dâmbușoarele
genitiv-dativ singular
  • dâmbușor
  • dâmbușorului
plural
  • dâmbușoare
  • dâmbușoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

dâmbușor

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Se aruncau în cea dintîi scobitură de teren, după un dîmbușor sau pe loc întins și trăgeau. V. ROM. noiembrie 1953, 155.
      surse: DLRLC
    • Soldații se mutau din gropile frontului pe dîmburi și pe dîmbușoare. CAMILAR, N. I 370.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Dâmb + sufix -ușor.
    surse: DEX '98 DEX '09