8 definiții pentru dâmbușor

dâmbușor sn [At: V. ROM. noiembrie, 1953, 155 / Pl: ~oare / E: dâmb + -ușor] 1-6 (Șhp) Dâmbuleț (1-6).

DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor.

DÂMBUȘÓR, dâmbușoare, s. n. Dâmbuleț. – Dâmb + suf. -ușor.

dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre

dâmbușór s. n., pl. dâmbușoáre

DÂMBUȘÓR s. (GEOGR.) dâmbuleț.

DÎMBUȘÓR, dîmbușoare, s. n. Dîmbuleț. Se aruncau în cea dintîi scobitură de teren, după un dîmbușor sau pe loc întins și trăgeau. V. ROM. noiembrie 1953, 155. Soldații se mutau din gropile frontului pe dîmburi și pe dîmbușoare. CAMILAR, N. I 370.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

DÎMBUȘOR s. (GEOGR.) dîmbuleț.

Intrare: dâmbușor
dâmbușor substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dâmbușor
  • dâmbușorul
  • dâmbușoru‑
plural
  • dâmbușoare
  • dâmbușoarele
genitiv-dativ singular
  • dâmbușor
  • dâmbușorului
plural
  • dâmbușoare
  • dâmbușoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)