10 definiții pentru dâlmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dâlmă sf [At: (a. 1737) IORGA, S. D. XIII, 231 / V: dâlm sn, dâmlă / Pl: ~me / E: ctm dâmb + gâlmă] (Reg) 1 Formă de relief cu aspect de deal mic, cu vârful rotunjit, neîmpădurit, care se găsește de obicei în regiuni de câmpie. 2 (Prc) Vârf de deal. 3 Grămadă de pământ pietros, ca o căpiță. 4 Răzor. 5 Loc în care se unesc două văi. 6 Insulă. 7 (Med; înv) Nodul. 8 Vârf al nasului. 9 (Înv) Perineu la femei. 10 (Bot) Nod la ramificația unei plante. 11 Nod în lemnul de foc sau în scândură.

DẤLMĂ, dâlme, s. f. (Reg.) Formă de relief cu aspect de deal scund, izolat și cu vârful rotunjit. – Contaminare între dâmb și gâlmă.

DẤLMĂ, dâlme, s. f. (Reg.) Formă de relief cu aspect de deal scund, izolat și cu vârful rotunjit. – Probabil contaminare între dâmb și gâlmă.

dâlmă f. Tr. deal. [Origină necunoscută].

DÎ́LMĂ, dîlme, s. f. (Regional) 1. Formă de relief izolată avînd forma unui mamelon. V. gorgan, gîlmă, grui. 2. Ridicătură sau val de pămînt (construit de oameni) servind ca hotar; semn prin care se desparte un ogor de altul; coamă, răzor.

* dî́lmă f., pl. e (V. dîlm). Vest. Dîmb, movilă, gorgan, hotar de pămînt între ogoare. Dîmb, deal mic (Iorga, Ist. Arm. rom. 1, 142). Munt. est. Gîlcă, hîlmă, tumoare. V. slog.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

dấlmă (dâmb) (reg.) s. f., g.-d. art. dấlmei; pl. dấlme

dâlmă s. f., g.-d. art. dâlmei; pl. dâlme


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DÂLMĂ s. v. dâmb, înălțime, ridicătură.

dîlmă s. v. DÎMB. ÎNĂLȚIME. RIDICĂTURĂ.

Intrare: dâlmă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dâlmă
  • dâlma
plural
  • dâlme
  • dâlmele
genitiv-dativ singular
  • dâlme
  • dâlmei
plural
  • dâlme
  • dâlmelor
vocativ singular
plural