cvintet sn [At: DA ms / V: qui~, (rar) cui~, chi~ / Pl: ~e / E: it quintetto, fr quintette] 1 Formație muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci instrumentiști care execută, împreună, o compoziție muzicală. 2 Compoziție muzicală pentru cinci voci sau instrumente muzicale. 3 Strofă alcătuită din cinci versuri. 4 Linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal sau la rugby). 5 (Îs) ~ cu pian Cvintet de coarde și pian. 6 (Îs) ~ de suflători Ansamblu alcătuit din flaut, oboi, clarinet, corn și fagot.

CVINTET, cvintete, s. n. Ansamblu compus din cinci persoane (instrumentiști sau cîntăreți), care execută împreună o bucată muzicală; bucată muzicală scrisă pentru acest ansamblu.

CVINTET s.n. 1. Ansamblu compus din cinci instrumentiști sau cîntăreți care execută împreună o piesă muzicală. ♦ Bucată muzicală compusă pentru un astfel de ansamblu. 2. Linie de atac a unei echipe (de fotbal), compusă din cinci jucători. 3. Strofă alcătuită din cinci versuri. [Var. cuintet s.n., scris și quintet. / < it. quintetto, cf. fr. quintette].

CVINTET s. n. 1. formație muzicală alcătuită din cinci interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o astfel de formație. 3. linie de atac a unei echipe (de fotbal) compusă din cinci jucători. 4. cvinarie. (< it. quintetto, fr. quintette)

CVINTET ~e n. 1) Formație compusă din cinci interpreți care execută împreună o compoziție muzicală. 2) Compoziție scrisă pentru un astfel de ansamblu. /<it. quintetto, fr. quintette

cuintet sn vz cvintet

CUINTET s.n. v. cvintet.

QUINTET s.n. v. cvintet.

cvintet (formație de cinci) s. n., pl. cvintete

cvintet (formație de cinci) s. n., pl. cvintete

cvintet (muz., sport) s. n., pl. cvintete

cvintet

cvintet, -te.

cvintet (quintet) (it. quintetto; fr. quintette; germ. Quintett) 1. Formație instrumentală sau vocală compusă din cinci executanți. 2. Lucrare destinată formației de c. (1). Lucrările de c. instr. se organizează ciclic (v. ciclu 1, 2). C. a apărut în creația comp. universală fie din necesitatea diversificării timbrurilor* printr-o scriitură adesea solistică, fie din aceea a satisfacerii unei logici muzicale, mai ales armonică, insuficient rezolvată de cvartet (2). C. de suflători utilizează re regulă instr. de suflat de lemn (fl., ob., cl., fag.) și un corn, în timp ce c. de coarde reprezintă un cvartet în care se adaugă un c. bas sau în care unul dintre instr. este dublat (2 vl., 2 viole, vcl. – Mozart, Beethoven, Spohr, Brahms, Bruckner; 2 vl., vla., 2 vcl. – Boccherini, Schubert, Taneev). Cvartetul de coarde, căruia i se adaugă pianul, este c. cu pian (Mozart, Weber, Brahms, Franck, Fauré, Hindemith, Enescu, Șostakovici). Același cvartet de coarde poate fi completat cu un instr. de suflat (c. cu cl. de Mozart, Brahms).

CVINTET ( < fr. quintette; it. quintetto) 1 Strofă alcătuită din cinci versuri, denumită și strofă cvinarie. 2 Termen folosit și pentru o piesă muzicală din cinci părți. Ex. Iat-o! Plină, despre munte, Iese luna din brădet Și se-nalță,-ncet-încet. Gînditoare ca o frunte De poet. (G. COȘBUC, Noapte de vară) Cu firea ei cea arzătoare Sosit-a vara înapoi, Toți pomii sînt în sărbătoare, În tei stă floare lîngă floare... E dulce vara pe la noi! (D. ZAMFIRESCU, Vara)

quintet v. cvintet.