16 definiții pentru cvintet cuintet quintet


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CVINTÉT, cvintete, s. n. 1. Formație muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci instrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊ Cvintet cu pian = cvintet de coarde și pian. Cvintet de suflători = ansamblu alcătuit din flaut, oboi, clarinet, corn și fagot. 2. Strofă alcătuită din cinci versuri. 3. Linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal). – Din it. quintetto, fr. quintette.

CVINTÉT, cvintete, s. n. 1. Formație muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci instrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație. ◊ Cvintet cu pian = cvintet de coarde și pian. Cvintet de suflători = ansamblu alcătuit din flaut, oboi, clarinet, corn și fagot. 2. Strofă alcătuită din cinci versuri. 3. Linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal). – Din it. quintetto, fr. quintette.

cvintet sn [At: DA ms / V: qui~, (rar) cui~, chi~ / Pl: ~e / E: it quintetto, fr quintette] 1 Formație muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci instrumentiști care execută, împreună, o compoziție muzicală. 2 Compoziție muzicală pentru cinci voci sau instrumente muzicale. 3 Strofă alcătuită din cinci versuri. 4 Linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal sau la rugby). 5 (Îs) ~ cu pian Cvintet de coarde și pian. 6 (Îs) ~ de suflători Ansamblu alcătuit din flaut, oboi, clarinet, corn și fagot.

CVINTÉT, cvintete, s. n. Ansamblu compus din cinci persoane (instrumentiști sau cîntăreți), care execută împreună o bucată muzicală; bucată muzicală scrisă pentru acest ansamblu.

CVINTÉT s.n. 1. Ansamblu compus din cinci instrumentiști sau cântăreți care execută împreună o piesă muzicală. ♦ Bucată muzicală compusă pentru un astfel de ansamblu. 2. Linie de atac a unei echipe (de fotbal), compusă din cinci jucători. 3. Strofă alcătuită din cinci versuri. [Var. cuintet s.n., scris și quintet. / < it. quintetto, cf. fr. quintette].

CVINTÉT s. n. 1. formație muzicală alcătuită din cinci interpreți. 2. compoziție scrisă pentru o astfel de formație. 3. linie de atac a unei echipe (de fotbal) compusă din cinci jucători. 4. cvinarie. (< it. quintetto, fr. quintette)

CVINTÉT ~e n. 1) Formație compusă din cinci interpreți care execută împreună o compoziție muzicală. 2) Compoziție scrisă pentru un astfel de ansamblu. /<it. quintetto, fr. quintette


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cvintét (formație de cinci) s. n., pl. cvintéte

cvintét (muz., sport) s. n., pl. cvintéte


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cvintet (quintet) (it. quintetto; fr. quintette; germ. Quintett) 1. Formație instrumentală sau vocală compusă din cinci executanți. 2. Lucrare destinată formației de c. (1). Lucrările de c. instr. se organizează ciclic (v. ciclu 1, 2). C. a apărut în creația comp. universală fie din necesitatea diversificării timbrurilor* printr-o scriitură adesea solistică, fie din aceea a satisfacerii unei logici muzicale, mai ales armonică, insuficient rezolvată de cvartet (2). C. de suflători utilizează re regulă instr. de suflat de lemn (fl., ob., cl., fag.) și un corn, în timp ce c. de coarde reprezintă un cvartet în care se adaugă un c. bas sau în care unul dintre instr. este dublat (2 vl., 2 viole, vcl. – Mozart, Beethoven, Spohr, Brahms, Bruckner; 2 vl., vla., 2 vcl. – Boccherini, Schubert, Taneev). Cvartetul de coarde, căruia i se adaugă pianul, este c. cu pian (Mozart, Weber, Brahms, Franck, Fauré, Hindemith, Enescu, Șostakovici). Același cvartet de coarde poate fi completat cu un instr. de suflat (c. cu cl. de Mozart, Brahms).

CVINTET ( < fr. quintette; it. quintetto) 1 Strofă alcătuită din cinci versuri, denumită și strofă cvinarie. 2 Termen folosit și pentru o piesă muzicală din cinci părți. Ex. Iat-o! Plină, despre munte, Iese luna din brădet Și se-nalță,-ncet-încet. Gînditoare ca o frunte De poet. (G. COȘBUC, Noapte de vară) Cu firea ei cea arzătoare Sosit-a vara înapoi, Toți pomii sînt în sărbătoare, În tei stă floare lîngă floare... E dulce vara pe la noi! (D. ZAMFIRESCU, Vara)

Intrare: cvintet
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cvintet
  • cvintetul
  • cvintetu‑
plural
  • cvintete
  • cvintetele
genitiv-dativ singular
  • cvintet
  • cvintetului
plural
  • cvintete
  • cvintetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuintet
  • cuintetul
  • cuintetu‑
plural
  • cuintete
  • cuintetele
genitiv-dativ singular
  • cuintet
  • cuintetului
plural
  • cuintete
  • cuintetelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • quintet
  • quintetul
  • quintetu‑
plural
  • quintete
  • quintetele
genitiv-dativ singular
  • quintet
  • quintetului
plural
  • quintete
  • quintetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cvintet cuintet quintet

  • 1. Formație muzicală alcătuită din cinci voci sau din cinci instrumentiști care execută împreună o compoziție muzicală; compoziție scrisă pentru o asemenea formație.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Cvintet cu pian = cvintet de coarde și pian.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Cvintet de suflători = ansamblu alcătuit din flaut, oboi, clarinet, corn și fagot.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Strofă alcătuită din cinci versuri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN
  • 3. Linie de înaintare, formată din cinci jucători, a unei echipe sportive (mai ales la fotbal).
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: