2 intrări

15 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CVADRUPLÁ, cvadruplez, vb. I. Tranz. A împătri. – Din fr. quadrupler, lat. quadruplare.

CVADRUPLÁ, cvadruplez, vb. I. Tranz. A împătri. – Din fr. quadrupler, lat. quadruplare.

cvadrupla vtr [At: DA ms / V: cua~ / Pzi: ~lez / E: cuadruplu] A (se) face de patru ori mai mare Si: a (se) împătri.

CVADRUPLÁ, cvadruplez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să devină de patru ori mai mare sau mai mult; a înmulți cu patru, a împătri.

CVADRUPLÁ vb. I. tr., intr. A se împătri, a (se) mări de patru ori. [Var. cuadrupla vb. I. / < fr. quadrupler, cf. lat. quadruplus – de patru ori].

CVADRUPLÁ vb. tr., intr. a (se) împătri. (< fr. quadrupler, lat. quadruplare)

A SE CVADRUPLÁ se ~eáză intranz. A deveni de patru ori mai mare; a se mări de patru ori. /<fr. quadrupler, lat. quadruplare

A CVADRUPLÁ ~éz tranz. A face să se cvadrupleze. /<fr. quadrupler, lat. quadruplare

*cŭadrupléz v. tr. (lat. quadruplare). Împătresc, fac de patru orĭ maĭ mare. – Maĭ rar cadr-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cvadruplá (a ~) (cva-dru-pla) vb., ind. prez. 3 cvadrupleáză

cvadruplá vb. (sil. -dru-pla), ind. prez. 1 sg. cvadrupléz, 3 sg. și pl. cvadrupleáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: cvadruplat
cvadruplat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cvadruplat
  • cvadruplatul
  • cvadruplatu‑
  • cvadrupla
  • cvadruplata
plural
  • cvadruplați
  • cvadruplații
  • cvadruplate
  • cvadruplatele
genitiv-dativ singular
  • cvadruplat
  • cvadruplatului
  • cvadruplate
  • cvadruplatei
plural
  • cvadruplați
  • cvadruplaților
  • cvadruplate
  • cvadruplatelor
vocativ singular
plural
Intrare: cvadrupla
  • silabație: cva-dru-pla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cvadrupla
  • cvadruplare
  • cvadruplat
  • cvadruplatu‑
  • cvadruplând
  • cvadruplându‑
singular plural
  • cvadruplea
  • cvadruplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cvadruplez
(să)
  • cvadruplez
  • cvadruplam
  • cvadruplai
  • cvadruplasem
a II-a (tu)
  • cvadruplezi
(să)
  • cvadruplezi
  • cvadruplai
  • cvadruplași
  • cvadruplaseși
a III-a (el, ea)
  • cvadruplea
(să)
  • cvadrupleze
  • cvadrupla
  • cvadruplă
  • cvadruplase
plural I (noi)
  • cvadruplăm
(să)
  • cvadruplăm
  • cvadruplam
  • cvadruplarăm
  • cvadruplaserăm
  • cvadruplasem
a II-a (voi)
  • cvadruplați
(să)
  • cvadruplați
  • cvadruplați
  • cvadruplarăți
  • cvadruplaserăți
  • cvadruplaseți
a III-a (ei, ele)
  • cvadruplea
(să)
  • cvadrupleze
  • cvadruplau
  • cvadrupla
  • cvadruplaseră
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cuadrupla
  • cuadruplare
  • cuadruplat
  • cuadruplatu‑
  • cuadruplând
  • cuadruplându‑
singular plural
  • cuadruplea
  • cuadruplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuadruplez
(să)
  • cuadruplez
  • cuadruplam
  • cuadruplai
  • cuadruplasem
a II-a (tu)
  • cuadruplezi
(să)
  • cuadruplezi
  • cuadruplai
  • cuadruplași
  • cuadruplaseși
a III-a (el, ea)
  • cuadruplea
(să)
  • cuadrupleze
  • cuadrupla
  • cuadruplă
  • cuadruplase
plural I (noi)
  • cuadruplăm
(să)
  • cuadruplăm
  • cuadruplam
  • cuadruplarăm
  • cuadruplaserăm
  • cuadruplasem
a II-a (voi)
  • cuadruplați
(să)
  • cuadruplați
  • cuadruplați
  • cuadruplarăți
  • cuadruplaserăți
  • cuadruplaseți
a III-a (ei, ele)
  • cuadruplea
(să)
  • cuadrupleze
  • cuadruplau
  • cuadrupla
  • cuadruplaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cvadrupla cuadrupla

etimologie: