2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

CVADRUPLÁ, cvadruplez, vb. I. Tranz. A împătri. – Din fr. quadrupler, lat. quadruplare.

CVADRUPLÁ, cvadruplez, vb. I. Tranz. A împătri. – Din fr. quadrupler, lat. quadruplare.

CVADRUPLÁ, cvadruplez, vb. I. Tranz. A face ca ceva să devină de patru ori mai mare sau mai mult; a înmulți cu patru, a împătri.

cvadruplá (a ~) (cva-dru-pla) vb., ind. prez. 3 cvadrupleáză

cvadruplá vb. (sil. -dru-pla), ind. prez. 1 sg. cvadrupléz, 3 sg. și pl. cvadrupleáză

CVADRUPLÁ vb. v. împătri.

CVADRUPLÁ vb. I. tr., intr. A se împătri, a (se) mări de patru ori. [Var. cuadrupla vb. I. / < fr. quadrupler, cf. lat. quadruplus – de patru ori].

CVADRUPLÁ vb. tr., intr. a (se) împătri. (< fr. quadrupler, lat. quadruplare)

A SE CVADRUPLÁ se ~eáză intranz. A deveni de patru ori mai mare; a se mări de patru ori. /<fr. quadrupler, lat. quadruplare

A CVADRUPLÁ ~éz tranz. A face să se cvadrupleze. /<fr. quadrupler, lat. quadruplare

CVADRÚPLU, -Ă, cvadrupli, -e, adj., s. m. 1. Adj. Împătrit. 2. S. m. pl. Grup de patru gemeni. – Din fr. quadruple, lat. quadruplus.

CVADRÚPLU, -Ă, cvadrupli, -e, adj. Împătrit. ♦ (Substantivat, pl.) Grup de patru gemeni. – Din fr. quadruple, lat. quadruplus.

CVADRÚPLU, -Ă, cvadrupli, -e, adj. De patru ori mai mare sau mai mult; împătrit.

cvadrúpli (cva-dru-pli) s. m., pl.

cvadrúplu (cva-dru-plu) adj. m., pl. cvadrúpli; f. cvadrúplă, pl. cvadrúple

cvadrúpli s. m. pl. (sil. -dru-pli), art. cvadrúplii

cvadrúplu adj. m. (sil. -dru-plu), pl. cvadrúpli; f. sg. cvadrúplă, pl. cvadrúple

CVADRÚPLU adj. v. împătrit.

CVADRÚPLU, -Ă adj. Împătrit. // s.m. și f. Gemeni născuți în număr de patru. [Var. cuadruplu, -ă adj. / < lat. quadruplex, cf. fr. quadruple].

CVADRÚPLU, -Ă I. adj. 1. împătrit. 2. în număr de patru. II. s. m. cvadruplet. (< lat. quadruplex, fr. quadruple)

Intrare: cvadrupla
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cvadrupla cvadruplare cvadruplat cvadruplând singular plural
cvadruplea cvadruplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cvadruplez (să) cvadruplez cvadruplam cvadruplai cvadruplasem
a II-a (tu) cvadruplezi (să) cvadruplezi cvadruplai cvadruplași cvadruplaseși
a III-a (el, ea) cvadruplea (să) cvadrupleze cvadrupla cvadruplă cvadruplase
plural I (noi) cvadruplăm (să) cvadruplăm cvadruplam cvadruplarăm cvadruplaserăm, cvadruplasem*
a II-a (voi) cvadruplați (să) cvadruplați cvadruplați cvadruplarăți cvadruplaserăți, cvadruplaseți*
a III-a (ei, ele) cvadruplea (să) cvadrupleze cvadruplau cvadrupla cvadruplaseră
Intrare: cvadruplu
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cvadruplu cvadruplul cvadruplă cvadrupla
plural cvadrupli cvadruplii cvadruple cvadruplele
genitiv-dativ singular cvadruplu cvadruplului cvadruple cvadruplei
plural cvadrupli cvadruplilor cvadruple cvadruplelor
vocativ singular
plural
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)