cozonac sm [At: PONTBRIANT, D. / V: cuzun~ / Pl: ~aci / E: bg кузунак, ngr χουδουνάϰι] Prăjitură din aluat dospit, frământat cu unt, lapte, zahăr și ouă, uneori întins și apoi răsucit cu diverse umpluturi Si: (Trs) colac.

COZONAC sm. 🍽 Un fel de pîine, de diferite forme, din făină de grîu frămîntată cu unt și cu apă, uneori cu adaus de stafide, care se face în casă, mai ales de Paști, sau se fabrică de cofetari (🖼 1547).

COZONAC, cozonaci, s. m. Un fel de pîine făcută din aluat dospit, în care se adaugă ouă, unt și zahăr. Cînd te gîndești la ea [la casa nașului], vezi dinaintea ochilor cozonaci și gogoși. PAS, Z. I 174. Mai avea... cozonaci și cîteva dulciuri. GALACTION, O. I 180.

COZONAC ~ci m. Produs alimentar din aluat dospit, frământat cu lapte, ouă, unt, zahăr și mirodenii. /cf. bulg. kuzunak

cozonac m. pâine frământată cu unt și ouă. [Gr. mod.: lit. pâine în formă de păpușă].

cozonác m. (ngr. kosonáki, dim. d. kosóna = kotsúna, păpușă; bg. kozonak și kuzunak. Cp. cu cocuță). Un fel de pîne (împletită orĭ nu) în care se pune și zahăr, unt și oŭă, obișnuită maĭ ales la Paște. – Dim. cozonăcel, pl. eĭ.

cuzunac sm vz cozonac

cozonac s. m., pl. cozonaci

cozonac s. m., pl. cozonaci

cozonac s. m., pl. cozonaci

cozonac (cozonaci), s. m. – Prăjitură din aluat dospit. Ngr. ϰοσωνάϰι, dim. de la ϰοσώνα „păpușă” (Cihac, II, 652; Scriban), datorită formei care se dă uneori acestor prăjituri; cf. bg. kuzunak, kozonak. După DAR, din ngr. ϰουδουνάϰι „clopoțel”. După Capidan, Raporturile, bg. provine din rom.

a dospi cozonacul expr. a lenevi, a trândăvi.

COZONAC s. (Transilv.) colac. (Un ~ cu nucă.)

COZONAC s. (Transilv.) colac. (Un ~ cu nucă.)

Dacă n-au pîine, să mănînce cozonac! – În timpul marii revoluții franceze, în zilele de 5 și 6 octombrie 1789, cînd locuitorii Parisului manifestau pe străzi cerînd pîine, o doamnă de la Curtea Franței, ducesa de Polignac, spunea reginei Maria Antoaneta: „Ce neghiob e poporul ăsta, care vrea neapărat pîine, cînd ar putea să-și cumpere cozonaci!” Și cele două nobile femei au ajuns repede la concluzia, atît de generoasă, că oamenii, „dacă n-au pîine, să mănînce cozonaci!” (Quils mangent des brioches!). Vorbele acestea ridiculizează și astăzi persoanele naive, cu păreri și mentalități complet desprinse de adevărurile vieții, de simțul realităților. IST.