16 definiții pentru cuvioșie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUVIOȘÍE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Urmat de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie.

cuvioșie sf [At: MELHISEDEC (1773), ap. TDRG / Pl: ~ii / E: cuvios + ie] (Înv) 1 Bună-cuviință. 2 (Înv) Omenie. 3 Evlavie. 4 (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu respectuos de adresare pentru călugări și fețele bisericești.

CUVIOȘÍE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință; omenie; cucernicie, evlavie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. [Pr.: -vi-o-] – Cuvios + suf. -ie.

CUVIOȘÍE, cuvioșii, s. f. Bună-cuviință, omenie; (în legătură cu credința și practicile bisericești) cucernicie, evlavie. Faptele bune și cuvioșia acestui bărbat potoliră. cîrtirile poporului. NEGRUZZI, S. I 241. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu dat călugărilor și altor slujitori ai bisericii. Cuvioșia-ta ești preot ori numai călugăr? STĂNOIU, C. I. 11. – Pronunțat: -vi-o-.

CUVIOȘÍE ~i f. 1) Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; cucernicie; pietate; smerenie; evlavie. 2) (urmat de pronume posesive) Cuvânt de adresare către slujitorii bisericii. [Sil. -vi-o-și-e] /cuvios + suf. ~ie

cuvioșie f. 1. respect, venerațiune; 2. titlu dat ecleziasticilor și călugărilor: cuvioșia ta!

cuvioșíe f. (d. cuvios). Decență. Pietate. Titlu dat călugărilor: Cuvioșia Sa părintele Dumitru (Arhimandriților Preacuvioșia sa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuvioșíe (-vi-o-) s. f., art. cuvioșía, g.-d. art. cuvioșíei; pl. cuvioșíi, art. cuvioșíile

cuvioșíe s. f. (sil. -vi-o-), art. cuvioșía, g.-d. art. cuvioșíei; pl. cuvioșíi, art. cuvioșíile

!Cuvioșía Sa (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșíei Sále; pl. Cuvioșíile Lor

!Cuvioșía Ta (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșíei Tále

!Cuvioșía Voástră (-vi-o-) loc. pr., g.-d. Cuvioșíei Voástre

Cuvioșiíle Voástre (-vi-o-) loc. pr.

Cuvioșía sa (ta, voastră) s. f. art. + adj. (sil. -vi-o-), g.-d. Cuvioșíei sale (tale, voastre)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUVIOȘIE s. (BIS.) credință, cucernicie, cuvioșenie, evlavie, pietate, pioșenie, piozitate, religiozitate, smerenie, (livr.) devoțiune, (înv.) blagocestie, blagocestivie, hristoitie, rîvnă, rîvnire, smerire.

Intrare: cuvioșie
cuvioșie substantiv feminin
  • silabație: cu-vi-o- info
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuvioșie
  • cuvioșia
plural
  • cuvioșii
  • cuvioșiile
genitiv-dativ singular
  • cuvioșii
  • cuvioșiei
plural
  • cuvioșii
  • cuvioșiilor
vocativ singular
plural

cuvioșie

etimologie:

  • Cuvios + sufix -ie.
    surse: DEX '98 DEX '09