8 definiții pentru cutioară

CUTIOÁRĂ, cutioare, s. f. Cutiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Cutie + suf. -ioară.

CUTIOÁRĂ, cutioare, s. f. Cutiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Cutie + suf. -ioară.

CUTIOÁRĂ, cutioare, s. f. Cutiuță. O mîncare ce ți se va prezenta într-o gingașă cutioară de hîrtie velină albă. ODOBESCU, S. III 24. Cutioară deschidea Și tabac deaca lua, Murgului la nas îi da. TEODORESCU, P. P. 451. – Pronunțat: -ti-oa-.

cutioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. cutioárei; pl. cutioáre

cutioáră s. f. (sil. -ti-oa-), g.-d. art. cutioárei; pl. cutioáre

CUTIOÁRĂ s. v. casetă.

cutioáră și -úță f., pl. e. Dim. d. cutie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUTIOÁRĂ s. casetă, cutiuță, (înv. și reg.) besacteá, sicriáș, (Transilv.) șcătúică, șcătúlă. (O ~ de metal.)

Intrare: cutioară
cutioară substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cutioa cutioara
plural cutioare cutioarele
genitiv-dativ singular cutioare cutioarei
plural cutioare cutioarelor
vocativ singular
plural