9 definiții pentru cutioară

cutioa sf [At: ODOBESCU, S. III, 24/7 / P: ~ti-oa~ / Pl: ~re / E: cutie + -oară] 1-2 Cutiuță (1-2).

CUTIOÁRĂ, cutioare, s. f. Cutiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Cutie + suf. -ioară.

CUTIOÁRĂ, cutioare, s. f. Cutiuță. [Pr.: -ti-oa-] – Cutie + suf. -ioară.

CUTIOÁRĂ, cutioare, s. f. Cutiuță. O mîncare ce ți se va prezenta într-o gingașă cutioară de hîrtie velină albă. ODOBESCU, S. III 24. Cutioară deschidea Și tabac deaca lua, Murgului la nas îi da. TEODORESCU, P. P. 451. – Pronunțat: -ti-oa-.

cutioáră (-ti-oa-) s. f., g.-d. art. cutioárei; pl. cutioáre

cutioáră s. f. (sil. -ti-oa-), g.-d. art. cutioárei; pl. cutioáre

CUTIOÁRĂ s. v. casetă.

cutioáră și -úță f., pl. e. Dim. d. cutie.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUTIOA s. casetă, cutiuță, (înv. și reg.) besactea, sicriaș, (Transilv.) șcătuică, șcătulă. (O ~ de metal.)

Intrare: cutioară
cutioară substantiv feminin
  • silabație: -ti-oa-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cutioa
  • cutioara
plural
  • cutioare
  • cutioarele
genitiv-dativ singular
  • cutioare
  • cutioarei
plural
  • cutioare
  • cutioarelor
vocativ singular
plural