11 definiții pentru cutezanță

CUTEZÁNȚĂ, cutezanțe, s. f. Îndrăzneală, curaj, temeritate. – Cuteza + suf. -anță.

CUTEZÁNȚĂ, cutezanțe, s. f. Îndrăzneală, curaj, temeritate. – Cuteza + suf. -anță.

CUTEZÁNȚĂ, (rar) cutezanțe, s. f. Atitudine cutezătoare; îndrăzneală, curaj de a face sau de a spune lucruri neîngăduite; semeție. I-ai răspuns cu o cutezanță pe care nu o arătaseși pînă atunci. PAS, Z. I 252. Popa Tonea, tulburat și întunecos, a certat-o pentru cutezanța ei. GALACTION, O. I 183.

cutezánță s. f., g.-d. art. cutezánței; pl. cutezánțe

cutezánță s. f., g.-d. art. cutezánței; pl. cutezánțe

CUTEZÁNȚĂ s. v. curaj.

CUTEZÁNȚĂ f. Comportare sau atitudine de om cutezător; îndrăzneală; bărbăție. /a cuteza + suf. ~anță

cutezanță f. îndrăzneală afară din cale, curaj eroic.

cutezánță f., pl. e (d. cutez cu sufixu -anță ca'n siguranță). Rar. Îndrăzneală, temeritate.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUTEZÁNȚĂ s. bărbăție, bravură, curaj, dîrzenie, încumetare, îndrăzneală, neînfricare, semeție, temeritate, (livr.) intrepriditáte, petulánță, (rar) cutezáre, (pop. și fam.) súflet, (pop.) ínimă, voinicíe, (înv.) dîrzíe, îndrăzníre, mărinimíe, semețíre, (grecism înv.) táros. (Dovedește o mare ~ în acțiunile sale.)

TEMERITAS EST FLORENTIS AETATIS, PRUDENTIA SENESCENTIS (lat.) cutezanța este atributul tinereții, iar prudența al bătrâneții – Cicero, „De senectute”, 6, 20.

Intrare: cutezanță
cutezanță substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cutezanță cutezanța
plural cutezanțe cutezanțele
genitiv-dativ singular cutezanțe cutezanței
plural cutezanțe cutezanțelor
vocativ singular
plural