11 definiții pentru custode

CUSTÓDE, custozi, s. m. 1. Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri (mobile). Custode de bibliotecă. ♦ (Jur.) Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetată la începutul paginii următoare, pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. – Din fr. custode, lat. custos, -odis.

CUSTÓDE, custozi, s. m. 1. Persoană însărcinată cu paza și cu păstrarea unor bunuri (mobile). Custode de bibliotecă. ♦ (Jur.) Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetată la începutul paginii următoare, pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. – Din fr. custode, lat. custos, -odis.

Dar înseamnă și consilier sau consultant științific în muzee, arhive, colecții și biblioteci (după Vikipedia) - LauraGellner

CUSTÓDE, custozi, s. m. Persoană însărcinată cu paza și păstrarea unui lucru. ◊ Persoană însărcinată de justiție sau de altă autoritate cu paza unui obiect pus sub sechestru.

custóde s. m., pl. custózi

custóde s. m., pl. custózi

CUSTÓDE s.m. 1. Cel care păzește sau păstrează un lucru care i-a fost încredințat. ♦ Persoană însărcinată cu paza unui obiect pus sub sechestru. 2. Cuvânt sau silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. [Pl. -ozi. / cf. fr. custode, lat. custos, -odis – păzitor].

CUSTÓDE s. m. 1. cel care are în grijă paza unor bunuri. 2. lucrător într-o bibliotecă având misiunea de a supraveghea eliberarea și restituirea cărților în sala de lectură. 3. cuvânt, silabă însemnată pe ultima pagină a fiecărei coli sau pe fiecare pagină, în partea dreaptă sub ultimul rând, și repetat la începutul paginii următoare pentru a arăta ordinea colilor și a paginilor manuscriselor. (< it. custode, lat. custos, -odis)

custóde (custózi), s. m.1. Persoană însărcinată cu paza. – 2. Cuvînt care se repetă în josul paginii, în tipărirea de odinioară. Lat. custos (sec. XVIII). – Der. custodie, s. f. (pază; supraveghere), din lat. custodia (sec. XVII); custodia, vb. (a păstra un obiect în custodie).

CUSTÓDE ~zi m. 1) Persoană însărcinată cu paza sau păstrarea unor bunuri (mobile). 2) Persoană însărcinată cu paza obiectelor sechestrate. 3): ~ de bibliotecă lucrător la bibliotecă, care eliberează cărți cititorilor, îi îndrumă etc. /<fr. custode, lat. custos, ~odis

custode m. 1. intendent militar: un custode dela palat AL.; 2. funcționar subaltern căruia îi este încredințată păstrarea unei biblioteci.

*custóde m. (lat. cústos, -ódis). Păzitor, funcționar supraveghetor (maĭ ales la bibliotecĭ).

Intrare: custode
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular custode custodele
plural custozi custozii
genitiv-dativ singular custode custodelui
plural custozi custozilor
vocativ singular
plural