cosător, ~oare smf, a vz cusător

cusător, ~oare smf [At: CANTEMIR, IST. 252 / V: cos~, (reg) ~sut~ / Pl: ~i, ~ / E: coase + -tor] (Mai ales la feminin) 1 Persoană care coase. 2 Croitor. 3 Rufăreasă. 4 Brodăreasă.

cusătorie sf [At: H II, 168 / V: ~sut~ / Pl: ~ii / E: cusător + -ie] 1-4 Meșteșugul cusătorului (1-4). 5 Locul unde se fac cusături (1) Si: croitorie.

cusutor², ~oare smf vz cusător

cusutorie sf vz cusătorie

CUSĂTORIE sf. ⊕ 1 Meșteșugul de a coase albituri ¶ 2 Atelierul unde se cos rufe, albituri.

CUSĂTORIE, (2) cusătorii, s. f. (Rar) 1. Îndeletnicirea, meșteșugul de a coase. 2. Atelier unde se cos rufe, albituri, haine.

CUSĂTORIE, (2) cusătorii, s. f. (Rar) 1. Meșteșugul de a coase; meseria cusătoresei. 2. Atelier unde se cos rufe, haine. – Din cusător (puțin folosit) + suf. -ie.

CUSĂTORIE ~i f. rar Atelier unde se cos rufe, haine, lenjerie. /a coase + suf. ~ie

cusătorie f. 1. meșteșug de a coase; 2. atelier unde se coase.

cusătoreásă, -íe, -úră, V. cusutor-.

cusutoríe f. Est. Meseria de a coase. Atelieru unde se coase. – În vest cusă-.

+cusător adj. m., s. m., pl. cusători; adj. f., s. f., pl. cusătoare

cusătorie s. f., art. cusătoria, g.-d. art. cusătoriei; (ateliere) pl. cusătorii, art. cusătoriile (desp. -ri-i-)

cusătorie s. f., art. cusătoria, g.-d. art. cusătoriei; (ateliere) pl. cusătorii, art. cusătoriile

cusătorie (meserie, atelier) s. f., art. cusătoria, g.-d. art. cusătoriei; (ateliere) pl. cusătorii, art. cusătoriile