opțiuni
  • info

2 intrări

27 de definiții

din care

Explicative DEX

curnut, ~ă a vz cornut

curnút, V. cornut.

CORNUT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.

CORNUT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.

CORNUȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn1 + suf. -uț.

CORNUȚ, cornuți, s. m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn1 + suf. -uț.

cornut, ~ă [At: LEX. MARS. 197 / V: cur~ / Pl: ~uți, ~e / E: ml cornutus] 1-2 smf, a (Specie de animal) care are coarne. 3 smf Animal din cornute (1). 4-5 smf, a (Animal) cu coarne mari, bine dezvoltate. 6 a (Îs) Vite ~ Boul și vaca. 7 sf Vacă cu coarnele crescute lateral, care împunge. 8 a (Îc) Secară-~ă Corn-de-secară cf corn1 (29). 9 sm (Euf) Drac. 10 sf (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium). 11 sm (Bot; reg) Turiță (Agrimouia eupatoria). 12 sm (Bot; reg; îf cur~) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 13 smp (Bot; reg) Holeră (Xanthium spinosum). 14 smp (Bot; reg) Scaietele-popii (Xanthium strumarium). 15 smp (Bot; reg) Căldărușă (Aquilegia vulgaris).

cornuț2 sm [At: PANȚU, PL. / Pl: ~i / E: corn2 + -uț] 1 (Bot; reg) 1 Planta erbacee Cerastium alpinum, cu tulpina târâtoare și cu fructe în formă de capsule mici, cilindrice. 2 Planta erbacee Cerastium arvense, cu flori albe, care crește la munte sau prin livezi.

cornuț1 sn [At: T. PAPAHAGI, M. 140 / V: sc~[1] / Pl: ~e / E: corn1 + -uț] 1-60 (Șhp) Cornișor1 (1-60).

  1. varianta scornuț nu are intrare — Ladislau Strifler

curnuț sm vz cornuț

CORNUT, -Ă, cornuți, -te, adj. (Despre unele animale sau despre capul lor) 1. Care are coarne. Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. [Brațul Diariei] se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. (Substantivat) Cere-i mii de ntiorele Ș-alte sute De cornute. TEODORESCU, P. P. 87. ♦ (În credințele mistice, despre diavol) Cu coarne. Scărpinîndu-se în capul lățos cornut, [satana] începu a rîde. EMINESCU, N. 56. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. Săracii boii cornuți, Cum însoară niște muți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454. Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ș-are oi mai multe, Mîndre și cornute. ALECSANDRI, P. P. 1. 3. (În expr.) Secară cornută = cornul-secarei, v. corn2 (I 8).

CORNUT, -Ă adj., s.f. (Animal, vită) cu coarne. [< lat. cornutus, cf. fr. cornu].

CORNUT, -Ă adj., s. f. (animal, vită) cu coarne. (< lat. cornutus)

CORNUT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care are coarne. /<lat. cornutus

CORNUȚ ~i m. Plantă erbacee târâtoare, având fructe de forma unor capsule cilindrice. /corn + suf. ~uț

cornut a. cu coarne: vite cornute, boi, vaci și capre, în opozițiune cu oi și berbeci. [Lat. CORNUTUS].

cornút, -ă adj. (lat. cornutus, it. cornuto, fr. cornu, sp. cornudo. D. rom. vine rut. hornuta, pol. kurnuty, ceh. kurnota). Care are coarne: vite cornute (Și curnut: oaĭe curnută. R. S. Gr. S. 6, 63). Secară cornută, V. secară. Ban. S. f., pl. e. Datură. Neol. (fr. cornue). Retortă.

cornuț m. (d. corn). Un fel de scaĭ (xanthium strumarium). O plantă cariofilee (cerastium arvense). – Și curnuț.

curnúț, V. cornuț.

Ortografice DOOM

cornut adj. m., pl. cornuți; f. cornută, pl. cornute

cornuț s. m., pl. cornuți

cornut adj. m., pl. cornuți; f. cornută, pl. cornute

cornută s. f., g.-d. art. cornutei; pl. cornute

cornuț s. m., pl. cornuți

cornut adj. m., pl. cornuți; f. sg. cornută, pl. cornute

cornuț s. m., pl. cornuți

Sinonime

CORNUȚ s. (BOT.; Cerastium arvense) (reg.) canariță.

CORNUȚ s. (BOT.; Cerastium arvense) (reg.) canariță.

cornuți s. pl. v. SCAIETELE-POPII.

Intrare: cornut
cornut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornut
  • cornutul
  • cornutu‑
  • cornută
  • cornuta
plural
  • cornuți
  • cornuții
  • cornute
  • cornutele
genitiv-dativ singular
  • cornut
  • cornutului
  • cornute
  • cornutei
plural
  • cornuți
  • cornuților
  • cornute
  • cornutelor
vocativ singular — —
plural — —
curnut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cornuț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornuț
  • cornuțul
  • cornuțu‑
plural
  • cornuți
  • cornuții
genitiv-dativ singular
  • cornuț
  • cornuțului
plural
  • cornuți
  • cornuților
vocativ singular —
plural —
curnuț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cornut, cornutăadjectiv

  • 1. (și) substantivat feminin (Animal) care are coarne. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. DLRLC
    • format_quote [Brațul Dianei] se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. DLRLC
    • format_quote Cere-i mii de miorele Ș-alte sute De cornute. TEODORESCU, P. P. 87. DLRLC
    • 1.1. (În credințele mistice, despre diavol) Cu coarne. DLRLC
      • format_quote Scărpinîndu-se în capul lățos cornut, [satana] începu a rîde. EMINESCU, N. 56. DLRLC
  • 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Săracii boii cornuți, Cum însoară niște muți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454. DLRLC
    • format_quote Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ș-are oi mai multe, Mîndre și cornute. ALECSANDRI, P. P. 1. DLRLC
etimologie:

cornuț, cornuțisubstantiv masculin

  • 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). DEX '98 DEX '09
  • 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). DEX '09 DEX '98
    sinonime: canariță
etimologie:
  • Corn + -uț. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.