11 definiții pentru cornut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORNÚT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.

CORNÚT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.

cornut, ~ă [At: LEX. MARS. 197 / V: cur~ / Pl: ~uți, ~e / E: ml cornutus] 1-2 smf, a (Specie de animal) care are coarne. 3 smf Animal din cornute (1). 4-5 smf, a (Animal) cu coarne mari, bine dezvoltate. 6 a (Îs) Vite ~ Boul și vaca. 7 sf Vacă cu coarnele crescute lateral, care împunge. 8 a (Îc) Secară-~ă Corn-de-secară cf corn1 (29). 9 sm (Euf) Drac. 10 sf (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium). 11 sm (Bot; reg) Turiță (Agrimouia eupatoria). 12 sm (Bot; reg; îf cur~) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 13 smp (Bot; reg) Holeră (Xanthium spinosum). 14 smp (Bot; reg) Scaietele-popii (Xanthium strumarium). 15 smp (Bot; reg) Căldărușă (Aquilegia vulgaris).

CORNÚT, -Ă, cornuți, -te, adj. (Despre unele animale sau despre capul lor) 1. Care are coarne. Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. [Brațul Diariei] se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. (Substantivat) Cere-i mii de ntiorele Ș-alte sute De cornute. TEODORESCU, P. P. 87. ♦ (În credințele mistice, despre diavol) Cu coarne. Scărpinîndu-se în capul lățos cornut, [satana] începu a rîde. EMINESCU, N. 56. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. Săracii boii cornuți, Cum însoară niște muți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454. Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ș-are oi mai multe, Mîndre și cornute. ALECSANDRI, P. P. 1. 3. (În expr.) Secară cornută = cornul-secarei, v. corn2 (I 8).

CORNÚT, -Ă adj., s.f. (Animal, vită) cu coarne. [< lat. cornutus, cf. fr. cornu].

CORNÚT, -Ă adj., s. f. (animal, vită) cu coarne. (< lat. cornutus)

CORNÚT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care are coarne. /<lat. cornutus

cornut a. cu coarne: vite cornute, boi, vaci și capre, în opozițiune cu oi și berbeci. [Lat. CORNUTUS].

cornút, -ă adj. (lat. cornutus, it. cornuto, fr. cornu, sp. cornudo. D. rom. vine rut. hornuta, pol. kurnuty, ceh. kurnota). Care are coarne: vite cornute (Și curnut: oaĭe curnută. R. S. Gr. S. 6, 63). Secară cornută, V. secară. Ban. S. f., pl. e. Datură. Neol. (fr. cornue). Retortă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cornút adj. m., pl. cornúți; f. cornútă, pl. cornúte

cornút adj. m., pl. cornúți; f. sg. cornútă, pl. cornúte

cornútă s. f., g.-d. art. cornútei; pl. cornúte

Intrare: cornut
cornut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornut
  • cornutul
  • cornutu‑
  • cornu
  • cornuta
plural
  • cornuți
  • cornuții
  • cornute
  • cornutele
genitiv-dativ singular
  • cornut
  • cornutului
  • cornute
  • cornutei
plural
  • cornuți
  • cornuților
  • cornute
  • cornutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cornut

  • 1. (și) substantivat feminin (Animal) care are coarne.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 3 exemple
    exemple
    • Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247.
      surse: DLRLC
    • [Brațul Dianei] se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55.
      surse: DLRLC
    • Cere-i mii de miorele Ș-alte sute De cornute. TEODORESCU, P. P. 87.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (În credințele mistice, despre diavol) Cu coarne.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Scărpinîndu-se în capul lățos cornut, [satana] începu a rîde. EMINESCU, N. 56.
        surse: DLRLC
  • 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Săracii boii cornuți, Cum însoară niște muți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454.
      surse: DLRLC
    • Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ș-are oi mai multe, Mîndre și cornute. ALECSANDRI, P. P. 1.
      surse: DLRLC

etimologie: