opțiuni
  • info

14 definiții pentru cornut

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CORNUT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.

CORNUT, -Ă, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn1 (I 9). – Lat. cornutus.

cornut, ~ă [At: LEX. MARS. 197 / V: cur~ / Pl: ~uți, ~e / E: ml cornutus] 1-2 smf, a (Specie de animal) care are coarne. 3 smf Animal din cornute (1). 4-5 smf, a (Animal) cu coarne mari, bine dezvoltate. 6 a (Îs) Vite ~ Boul și vaca. 7 sf Vacă cu coarnele crescute lateral, care împunge. 8 a (Îc) Secară-~ă Corn-de-secară cf corn1 (29). 9 sm (Euf) Drac. 10 sf (Bot; reg) Ciumăfaie (Datura stramonium). 11 sm (Bot; reg) Turiță (Agrimouia eupatoria). 12 sm (Bot; reg; îf cur~) Plantă nedefinită mai îndeaproape. 13 smp (Bot; reg) Holeră (Xanthium spinosum). 14 smp (Bot; reg) Scaietele-popii (Xanthium strumarium). 15 smp (Bot; reg) Căldărușă (Aquilegia vulgaris).

CORNUT, -Ă, cornuți, -te, adj. (Despre unele animale sau despre capul lor) 1. Care are coarne. Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. [Brațul Diariei] se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. (Substantivat) Cere-i mii de ntiorele Ș-alte sute De cornute. TEODORESCU, P. P. 87. ♦ (În credințele mistice, despre diavol) Cu coarne. Scărpinîndu-se în capul lățos cornut, [satana] începu a rîde. EMINESCU, N. 56. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. Săracii boii cornuți, Cum însoară niște muți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454. Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ș-are oi mai multe, Mîndre și cornute. ALECSANDRI, P. P. 1. 3. (În expr.) Secară cornută = cornul-secarei, v. corn2 (I 8).

CORNUT, -Ă adj., s.f. (Animal, vită) cu coarne. [< lat. cornutus, cf. fr. cornu].

CORNUT, -Ă adj., s. f. (animal, vită) cu coarne. (< lat. cornutus)

CORNUT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care are coarne. /<lat. cornutus

cornut a. cu coarne: vite cornute, boi, vaci și capre, în opozițiune cu oi și berbeci. [Lat. CORNUTUS].

cornút, -ă adj. (lat. cornutus, it. cornuto, fr. cornu, sp. cornudo. D. rom. vine rut. hornuta, pol. kurnuty, ceh. kurnota). Care are coarne: vite cornute (Și curnut: oaĭe curnută. R. S. Gr. S. 6, 63). Secară cornută, V. secară. Ban. S. f., pl. e. Datură. Neol. (fr. cornue). Retortă.

curnut, ~ă a vz cornut

curnút, V. cornut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cornut adj. m., pl. cornuți; f. cornută, pl. cornute

cornut adj. m., pl. cornuți; f. cornută, pl. cornute

cornut adj. m., pl. cornuți; f. sg. cornută, pl. cornute

cornută s. f., g.-d. art. cornutei; pl. cornute

Intrare: cornut
cornut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cornut
  • cornutul
  • cornutu‑
  • cornută
  • cornuta
plural
  • cornuți
  • cornuții
  • cornute
  • cornutele
genitiv-dativ singular
  • cornut
  • cornutului
  • cornute
  • cornutei
plural
  • cornuți
  • cornuților
  • cornute
  • cornutelor
vocativ singular — —
plural — —
curnut
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cornut, cornutăadjectiv

  • 1. (și) substantivat feminin (Animal) care are coarne. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Că e laie, Că-i bălaie; Că e ciută Că-i cornută. CREANGĂ, P. 247. DLRLC
    • format_quote [Brațul Dianei] se reazimă pe creștetul cornut al ciutei. ODOBESCU, S. III 55. DLRLC
    • format_quote Cere-i mii de miorele Ș-alte sute De cornute. TEODORESCU, P. P. 87. DLRLC
    • 1.1. (În credințele mistice, despre diavol) Cu coarne. DLRLC
      • format_quote Scărpinîndu-se în capul lățos cornut, [satana] începu a rîde. EMINESCU, N. 56. DLRLC
  • 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Săracii boii cornuți, Cum însoară niște muți! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 454. DLRLC
    • format_quote Iar cel ungurean Și cu cel vrîncean, Mări, se vorbiră... Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan, Că-i mai ortoman Ș-are oi mai multe, Mîndre și cornute. ALECSANDRI, P. P. 1. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.