13 definiții pentru curgător

CURGĂTÓR, -OÁRE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător.

CURGĂTÓR, -OÁRE, curgători, -oare, adj. 1. (Despre ape) Care curge necontenit. 2. Fig. (Despre vorbire, frază, stil) Cu debit bogat, ușor și plăcut; fluent; cursiv. 3. (Înv.; despre an, lună) Curent (I 2). – Curge + suf. -ător.

curgătór adj. m., pl. curgătóri; f. sg. și pl. curgătoáre

curgătór adj. m., pl. curgătóri; f. sg. și pl. curgătoáre

CURGĂTÓR adj. (pop.) mergător. (Apă ~oare.)

CURGĂTÓR adj. v. actual, contemporan, curent, fluent, prezent.

CURGĂTÓR1 adv. (despre felul de a vorbi) Ușor, fără efort. A vorbi ~. /a curge + suf. ~ător

CURGĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre ape) Care curge necontenit; care nu este stătătoare. 2) fig. (despre vorbire, stil) Care se caracterizează prin lipsă de efort; care se desfășoară natural și fluent; cursiv. /a curge + suf. ~ător

curgător a. 1. care curge; apă curgătoare în opozițiune cu apă stătătoare 2. fig. ușor și natural: stil curgător.

curgătór, -oáre adj. Care curge, curent: apă curgătoare. Fig. Ușor, răpede [!], cursiv: scriere curgătoare. Ușor, curent: vorbă curgătoare. Curent, actual: anu curgător. V. stătător.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CURGĂTÓR adj. (pop.) mergătór. (Apă ~.)

curgătór adj. v. ACTUAL. CONTEMPORAN. CURENT. FLUENT. PREZENT.

Intrare: curgător
curgător adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curgător curgătorul curgătoare curgătoarea
plural curgători curgătorii curgătoare curgătoarele
genitiv-dativ singular curgător curgătorului curgătoare curgătoarei
plural curgători curgătorilor curgătoare curgătoarelor
vocativ singular
plural