8 definiții pentru curentometru curentmetru

CURENTOMÉTRU, curentometre, s. n. Aparat pentru măsurarea intensității curenților apei. [Var.: curentmétru s. n.] – Din fr. courantomètre.

CURENTOMÉTRU, curentometre, s. n. Aparat pentru măsurarea intensității curenților apei. [Var.: curentmétru s. n.] – Din fr. courantomètre.

curentométru s. n., pl. curentométre

CURENTOMÉTRU s.n. (Hidr.) Dispozitiv pentru determinarea vitezei curentului. [Cf. fr. courantomètre].

CURENTOMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea direcției și vitezei curenților acvatici. (< fr. courantomètre)

CURENTMÉTRU s. n. v. curentometru.

CURENTMÉTRU s. n. v. curentometru.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

curentométru s.n. (hidr.) Aparat pentru măsurarea intensității curenților ◊ Curentometrele automate înregistrează, la orice adâncime, direcția și viteza curenților marini.” Sc. 8 IX 62 p. 4 [și curentmetru] (din fr. courentomètre; Fl. Dimitrescu în RRL 1/69 p. 5; DT; DN3)

Intrare: curentometru
curentmetru substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curentmetru curentmetrul
plural curentmetre curentmetrele
genitiv-dativ singular curentmetru curentmetrului
plural curentmetre curentmetrelor
vocativ singular
plural
curentometru substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular curentometru curentometrul
plural curentometre curentometrele
genitiv-dativ singular curentometru curentometrului
plural curentometre curentometrelor
vocativ singular
plural

curentometru curentmetru

  • 1. Aparat pentru măsurarea intensității curenților apei.
    surse: DEX '09 DN DCR2 un exemplu
    exemple
    • Curentometrele automate înregistrează, la orice adâncime, direcția și viteza curenților marini. Sc. 8 IX 62 p. 4.
      surse: DCR2

etimologie: