15 definiții pentru curcubetă curcubătă

curcube sf [At: LB / V: (reg) cucurbătă, cucurbeată, cucur~-, cucurbete, cucurbită, ~bătă, ~bită, ~te sm, ~ețe sm / Pl: ~te / E: ml curcubita] (Reg) 1 (Șîc ~ porcească, ~te-de-nutreț, cucurbite-românești) Dovleac (Curcubita pepo). 2 (Șîc ~-galbenă, ~-albă, ~de-betcă, ~-de-cuculă, ~-de-tras) Tigvă (Lagenaria siceraria). 3 (Îc) ~-buburoasă (sau râioasă) Bostan (Curcubita verucosa). 4 (Îc) Cucurb-porcească, (sau sălbatică) Mutătoare (Bryonia alba). 5 (Îf -te) Pepene verde (Citrullus vulgaris). 6 (Fig) Vas făcut din fructul curcubetei (1), în care se păstrează lichide și care servea (înainte de apariția furtunului) și pentru scoaterea băuturilor din butoi Si: (reg) tâlv, tidvă, trăgace. 7 Curcubeu (3).

CURCUBÉTĂ, curcubete, s. f. (Reg.) 1. Dovleac (Cucurbita pepo maxima). 2. Tigvă. [Var.: curcubắtă s. f.] – Lat. cucurbita.

CURCUBÉTĂ, curcubete, s. f. (Reg.) 1. Dovleac (Cucurbita pepo maxima). 2. Tigvă. [Var.: curcubắtă s. f.] – Lat. cucurbita.

CURCUBÉTĂ, curcubete, s. f. (Transilv.) 1. Tigvă. 2. Dovleac. Fiind pleșugă... adică cu capul gol ca o curcubetă, n-o putea vedea tatăl-său în ochi. RETEGANUL, P. II 67. – Variantă: (regional) cucurbătă (SLAVICI, N. I 33) s. f.

curcubétă (reg.) s. f., g.-d. art. curcubétei; pl. curcubéte

curcubétă s. f., pl. curcubéte

CURCUBÉTĂ s. v. dovleac, pepene, tărtăcuță, tigvă, tâlv.

curcubétă (curcubéte), s. f.1. Dovleac (Cucurbita pepo). – 2. Plantă (Aristolochia clematitis). – 3. Dovleac uscat. – 4. Cap, dovleac, țeastă. 5. Varietate de pere. – Var. cucurbe(a)tă, curcube(a)tă. Mr. curcubetă. Lat. cucurbĭta (Pușcariu 426; Candrea-Dens., 420; REW 2367; DAR); cf. it. corbezza (< *cucurbitea). – Der. cucurbețică (var. cucurbețea), s. f. (nume dat mai multor plante, Bryonia alba, Bryonia dioica, Coccinia indica, Aristolochia clematitis).

CURCUBÉTĂ ~e f. pop. rar 1) Plantă târâtoare cu fructe mari, rotunde sau lunguiețe; dovleac; bostan. 2) depr. Cap de om; tigvă. /<lat. cucurbita

CURCUBẮTĂ s. f. v. curcubetă.

CURCUBẮTĂ s. f. v. curcubetă.

cucurbetă (curcubetă) f. Tr. 1. bostan (Cucurbita pepo); 2. tidvă (Cucarbita lagenaria). [Lat. CUCURBITA].

curcúbătă (Ban.), f., pl. ete (lat. cucúrbita, id.; fr. courge, pv. cogorde; it. corbezza [lat. cucurbĭtea]. Cp. cu curcubeŭ). Dovleac. – În Maram. cucúrbătă (?), în bibl. Petersbg. Ion, 4, 7, -étă, ca și’n Trans. și mrom.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

curcube s. v. DOVLEAC. PEPENE. TĂRTĂCUȚĂ. TIGVĂ. TÎLV.

Intrare: curcubetă
curcubetă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curcube
  • curcubeta
plural
  • curcubete
  • curcubetele
genitiv-dativ singular
  • curcubete
  • curcubetei
plural
  • curcubete
  • curcubetelor
vocativ singular
plural
curcubătă substantiv feminin
substantiv feminin (F20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • curcubă
  • curcubăta
plural
  • curcubete
  • curcubetele
genitiv-dativ singular
  • curcubete
  • curcubetei
plural
  • curcubete
  • curcubetelor
vocativ singular
plural