13 definiții pentru cuplet

CUPLÉT, cuplete, s. n. 1. Scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric, inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren. ♦ Cântec intercalat între scenele unui vodevil. ♦ Secțiune intercalată între refrenele unui rondo. 2. Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren. 3. Strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren. – Din fr. couplet.

CUPLÉT, cuplete, s. n. 1. Scurtă piesă muzicală vocală, cu conținut vesel sau satiric inspirat din actualitățile zilei, în care toate strofele textului se cântă cu același refren. ♦ Cântec intercalat între scenele unui vodevil. ♦ Secțiune intercalată între refrenele unui rondo. 2. Poezie satirică alcătuită din mai multe strofe și un refren. 3. Strofă a unui cântec sau a unei poezii terminată printr-un refren. – Din fr. couplet.

CUPLÉT, cuplete, s. n. Cîntec (sau poezie) cu conținut satiric, inspirat din actualitățile zilei și cuprinzînd mai multe strofe cu același refren. Acea tainică simțire, care doarme-n a ta harfă, În cuplete de teatru s-o desfaci ca pe o marfă? EMINESCU O. I 137. Era un cîntec pe care-l cînta... cu un glas atît de dulce!... Mai vîrtos cupletul acela ce mi-l adresa mie. NEGRUZZI, S. III 439. ♦ Strofă a unui cîntec sau a unei poezii. Cei strînși în jurul trubadurilor... reiau în cor, cuplet cu cuplet, cîntecul nou al anotimpului. ANGHEL, PR. 190.

cuplét (cu-plet) s. n., pl. cupléte

cuplét s. n. (sil. -plet), pl. cupléte

CUPLÉT s.n. Cântec sau poezie satirică cu mai multe strofe și un refren. ♦ Strofă a unui cântec, a unei poezii. ♦ Episod intercalat între refrenele unui rondo. [Pl. -te, -turi / < fr. couplet].

CUPLÉT s. n. 1. piesă muzicală vocală cu conținut satiric în care toate strofele textului se cântă pe aceeași melodie. 2. poezie satirică cu mai multe strofe și un refren. ◊ strofă a unui cântec, a unei poezii. 3. secțiune intercalată între refrenele unui rondo. ◊ cântec intercalat între scenele unui vodevil. (< fr. couplet)

cuplét (cupléte), s. n.1. Strofă. – 2. Cîntecel. – 3. (Înv.) Joc popular. Fr. couplet. Pentru ultimul sens, cf. arg. cuplerai, s. n. (bordel), din germ. Kupplerei.Der. cupletist, s. m. (cîntăreț).

CUPLÉT ~e n. Poezie umoristică sau satirică cu refren. /<fr. couplet

cuplet n. strofă ce face parte dintr’un cântec.

*cuplét n., pl. e (fr. couplet, d. couple, păreche [!], d. lat. cópula, cópulă. V. adept). Complect [!] (pe la 1860). Strofă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cuplet (fr., it., engl., germ. Couplet) I. 1. În forma de rondo*, secțiunile, distincte tematic și tonal, intercalate între expunerile repetate ale refrenului*. 2. Secțiunea întâi în forma de lied* strofică, de tip ABC (denumită și c.-refren), utilizată în muzica corală*, de cameră*, ușoară*. II. În teatrul muzical (operetă*, revistă*, vodevil*), denumire dată unor piese vocale cu conținut satiric.

cuplét-pamflét s.n. Cuplet conținând un pamflet ◊ „Acestei tradiții îi sunt proprii caracterul deschis, incisiv al satirei, demascând racile și năravuri de odinioară, alternarea feeriei cu sarea unui cuplet-pamflet. Sc. 31 VII 66 p. 4 (din cuplet + pamflet)

Intrare: cuplet
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuplet cupletul
plural cuplete cupletele
genitiv-dativ singular cuplet cupletului
plural cuplete cupletelor
vocativ singular
plural
cuplet
Flexiune nerecomandată.
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuplet cupletul
plural cupleturi cupleturile
genitiv-dativ singular cuplet cupletului
plural cupleturi cupleturilor
vocativ singular
plural