Definiția cu ID-ul 443729:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
cuplet (cuplete), s. n. – 1. Strofă. – 2. Cîntecel. – 3. (Înv.) Joc popular. Fr. couplet. Pentru ultimul sens, cf. arg. cuplerai, s. n. (bordel), din germ. Kupplerei. – Der. cupletist, s. m. (cîntăreț).