2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUPLÁ, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.

CUPLÁ, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.

cupla [At: IOANOVICI, TEHN. 170 / Pzi: ~lez / E: fr coupler] 1 vt (Teh) A reuni două (sau mai multe) elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea Si: acupla. 2 vrr (D. oameni) A forma un cuplu. 3 vrr (Fam; pex) A avea relații sexuale. 4-5 vtr A (se) instala două telefoane fixe pe aceeași linie. corectată

CUPLÁ, cuplez, vb. I Tranz. A lega, a reuni două sau mai multe elemente (ale unui sistem tehnic, vehicule etc.) într-un sistem care acționează sau este acționat în mod solidar și simultan. – Variantă: acuplá vb. I.

CUPLÁ vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler].

CUPLÁ vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler)

A SE CUPLÁ mă ~éz intranz. fig. (despre persoane) A se uni (unul cu altul), alcătuind un cuplu; a forma o pereche; a se împerechea. /<fr. coupler

A CUPLÁ ~éz tranz. 1) (aparate electrice) A uni între ele pentru a face un transfer de energie. 2) (piese, forțe motrice) A uni două câte două pentru a acționa solidar și simultan. /<fr. coupler

CÚPLĂ, cuple, s. f. Legătură între două elemente în contact, care au și posibilitatea de mișcare relativă. ♦ Dispozitiv care leagă între ele două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple.[1]

  1. Corectat în text mișcare relativă (în loc de micșorare relativă). — gall

cuplă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 347 / Pl: ~le / E: fr couple] 1-2 Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic (sau a două vehicule). 3 Piesă de legare între două vehicule de cale ferată.

CÚPLĂ, cuple, s. f. Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule. ♦ Piesă de legare între două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple.

ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. A cupla.

CÚPLĂ, cuple, s. f. 1. Dispozitiv demontabil pentru legarea a două vehicule sau a două elemente aparținînd unui sistem tehnic. V. cuplaj. 2. Piesă de legare făcînd parte din aparatul de tracțiune al vehiculelor de cale ferată. Cuplă automată. Cuplă cu șurub.În cuptoare oțelul și fonta se topesc... pe jos se îngrămădesc – corpuri de frînă, juguri, cuple. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/1.

CÚPLĂ s.f. Dispozitiv demontabil, cuplaj (2) [în DN, NODEX] pentru un sistem tehnic sau pentru două vehicule. ♦ Piesă cu care se face cuplarea vehiculelor de cale ferată. [< fr. couple].

CÚPLĂ s. f. 1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferată. 2. legătură între două elemente (piese etc.) care permite o mișcare relativă între ele. (< fr. couple)

CÚPLĂ ~e f. 1) Dispozitiv cu care se face cuplarea vagoanelor de tren. 2) Dispozitiv demontabil servind pentru legarea a două vehicule sau a două elemente ale unui sistem tehnic. /<fr. couple


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cuplá (a ~) (cu-pla) vb., ind. prez. 3 cupleáză

cuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. cupléz, 3 sg. și pl. cupleáză

cúplă (cu-plă) s. f., g.-d. art. cúplei; pl. cúple

cúplă s. f. (sil. -plă), g.-d. art. cúplei; pl. cúple


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

arată toate definițiile

Intrare: cupla
  • silabație: cu-pla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cupla
  • cuplare
  • cuplat
  • cuplatu‑
  • cuplând
  • cuplându‑
singular plural
  • cuplea
  • cuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • cuplez
(să)
  • cuplez
  • cuplam
  • cuplai
  • cuplasem
a II-a (tu)
  • cuplezi
(să)
  • cuplezi
  • cuplai
  • cuplași
  • cuplaseși
a III-a (el, ea)
  • cuplea
(să)
  • cupleze
  • cupla
  • cuplă
  • cuplase
plural I (noi)
  • cuplăm
(să)
  • cuplăm
  • cuplam
  • cuplarăm
  • cuplaserăm
  • cuplasem
a II-a (voi)
  • cuplați
(să)
  • cuplați
  • cuplați
  • cuplarăți
  • cuplaserăți
  • cuplaseți
a III-a (ei, ele)
  • cuplea
(să)
  • cupleze
  • cuplau
  • cupla
  • cuplaseră
  • silabație: a-cu-pla info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • acupla
  • acuplare
  • acuplat
  • acuplatu‑
  • acuplând
  • acuplându‑
singular plural
  • acuplea
  • acuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • acuplez
(să)
  • acuplez
  • acuplam
  • acuplai
  • acuplasem
a II-a (tu)
  • acuplezi
(să)
  • acuplezi
  • acuplai
  • acuplași
  • acuplaseși
a III-a (el, ea)
  • acuplea
(să)
  • acupleze
  • acupla
  • acuplă
  • acuplase
plural I (noi)
  • acuplăm
(să)
  • acuplăm
  • acuplam
  • acuplarăm
  • acuplaserăm
  • acuplasem
a II-a (voi)
  • acuplați
(să)
  • acuplați
  • acuplați
  • acuplarăți
  • acuplaserăți
  • acuplaseți
a III-a (ei, ele)
  • acuplea
(să)
  • acupleze
  • acuplau
  • acupla
  • acuplaseră
Intrare: cuplă
  • silabație: cu-plă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuplă
  • cupla
plural
  • cuple
  • cuplele
genitiv-dativ singular
  • cuple
  • cuplei
plural
  • cuple
  • cuplelor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cupla acupla

  • 1. tehnică A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: acupla antonime: decupla

etimologie:

cuplă

  • 1. Legătură între două elemente în contact, care au și posibilitatea de mișcare relativă.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: cuplaj
    • 1.1. Dispozitiv care leagă între ele două vehicule de cale ferată.
      surse: DEX '09 DLRLC DN attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cuplă automată. Cuplă cu șurub.
        surse: DLRLC
      • În cuptoare oțelul și fonta se topesc... pe jos se îngrămădesc – corpuri de frînă, juguri, cuple. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/1.
        surse: DLRLC

etimologie: