2 intrări

23 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

cupla [At: IOANOVICI, TEHN. 170 / Pzi: ~lez / E: fr coupler] 1 vt (Teh) A reuni două (sau mai multe) elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea Si: acupla. 2 vrr (D. oameni) A forma un cuplu. 3 vrr (Fam; pex) A avea relații sexuale. 4-5 vtr A (se) instala două telefoane fixe pe aceeași linie. corectată

CUPLÁ, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.

CUPLÁ, cuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A lega, a reuni două sau mai multe elemente într-un sistem pentru a face posibil un transfer de energie între acestea; a acupla. ♦ Refl. recipr. Fig. (Despre oameni) A forma un cuplu, o pereche. – Din fr. coupler.

CUPLÁ, cuplez, vb. I Tranz. A lega, a reuni două sau mai multe elemente (ale unui sistem tehnic, vehicule etc.) într-un sistem care acționează sau este acționat în mod solidar și simultan. – Variantă: acuplá vb. I.

cuplá (a ~) (cu-pla) vb., ind. prez. 3 cupleáză

cuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. cupléz, 3 sg. și pl. cupleáză

CUPLÁ vb. (TEHN.) a acupla.

CUPLÁ vb. I. tr. A lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. [< fr. coupler].

CUPLÁ vb. 1. tr. a lega, a uni, a face un cuplu din vehicule, din mai multe elemente ale unui sistem tehnic etc. II. refl. (despre oameni) a forma un cuplu. (< fr. coupler)

A CUPLÁ ~éz tranz. 1) (aparate electrice) A uni între ele pentru a face un transfer de energie. 2) (piese, forțe motrice) A uni două câte două pentru a acționa solidar și simultan. /<fr. coupler

A SE CUPLÁ mă ~éz intranz. fig. (despre persoane) A se uni (unul cu altul), alcătuind un cuplu; a forma o pereche; a se împerechea. /<fr. coupler

cuplă sf [At: IOANOVICI, TEHN. 347 / Pl: ~le / E: fr couple] 1-2 Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic (sau a două vehicule). 3 Piesă de legare între două vehicule de cale ferată.

CÚPLĂ, cuple, s. f. Legătură între două elemente în contact, care au și posibilitatea de mișcare relativă. ♦ Dispozitiv care leagă între ele două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple.[1]

  1. Corectat în text mișcare relativă (în loc de micșorare relativă). — gall

CÚPLĂ, cuple, s. f. Dispozitiv demontabil de legare a două elemente ale unui sistem tehnic sau a două vehicule. ♦ Piesă de legare între două vehicule de cale ferată. – Din fr. couple.

CÚPLĂ, cuple, s. f. 1. Dispozitiv demontabil pentru legarea a două vehicule sau a două elemente aparținînd unui sistem tehnic. V. cuplaj. 2. Piesă de legare făcînd parte din aparatul de tracțiune al vehiculelor de cale ferată. Cuplă automată. Cuplă cu șurub.În cuptoare oțelul și fonta se topesc... pe jos se îngrămădesc – corpuri de frînă, juguri, cuple. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 7/1.

cúplă (cu-plă) s. f., g.-d. art. cúplei; pl. cúple

cúplă s. f. (sil. -plă), g.-d. art. cúplei; pl. cúple

CÚPLĂ s.f. Dispozitiv demontabil, cuplaj (2) [în DN, NODEX] pentru un sistem tehnic sau pentru două vehicule. ♦ Piesă cu care se face cuplarea vehiculelor de cale ferată. [< fr. couple].

CÚPLĂ s. f. 1. dispozitiv care face cuplarea vehiculelor de cale ferată. 2. legătură între două elemente (piese etc.) care permite o mișcare relativă între ele. (< fr. couple)

arată toate definițiile

Intrare: cuplă
  • silabisire: -plă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuplă cupla
plural cuple cuplele
genitiv-dativ singular cuple cuplei
plural cuple cuplelor
vocativ singular
plural
Intrare: cupla
  • silabisire: -pla
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cupla cuplare cuplat cuplând singular plural
cuplea cuplați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) cuplez (să) cuplez cuplam cuplai cuplasem
a II-a (tu) cuplezi (să) cuplezi cuplai cuplași cuplaseși
a III-a (el, ea) cuplea (să) cupleze cupla cuplă cuplase
plural I (noi) cuplăm (să) cuplăm cuplam cuplarăm cuplaserăm, cuplasem*
a II-a (voi) cuplați (să) cuplați cuplați cuplarăți cuplaserăți, cuplaseți*
a III-a (ei, ele) cuplea (să) cupleze cuplau cupla cuplaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)