CUPELAȚIE s. f. Procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereurile bogate în plumb, constând în topirea minereului într-un curent puternic de aer și în separarea plumbului sub formă de zgură. – Din fr. coupellation.

cupelație sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr coupellation] Procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereurile bogate în plumb, prin topirea minereului într-un curent puternic de aer și separarea plumbului ca zgură.

CUPELAȚIE s. f. Procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereurile bogate în plumb, constând în topirea minereului într-un curent puternic de aer și în separarea plumbului sub formă de zgură. – Din fr. coupellation.

CUPELA vb. I. tr. A supune procedeului cupelației. [< fr. coupeller].

CUPELAȚIE s.f. Procedeu industrial de separare a argintului din minereurile bogate în plumb, constînd în topirea minereului într-un curent puternic de aer. [Gen. -iei. / cf. fr. coupellation].

CUPELA vb. tr. a supune procedeului cupelației. (< fr. coupeller)

CUPELAȚIE s. f. procedeu industrial de extragere a aurului și argintului din minereuri bogate în plumb prin oxidarea și separarea plumbului sub formă de litargă. (< fr. coupellation)

CUPELAȚIE f. Procedeu industrial de separare a aurului și argintului din minereurile bogate în plumb, prin oxidarea acestuia. /<fr. coupellation

*cupelațiúne f. (fr. coupellation). Chim. O operațiune chimică al căreĭ scop e să separe pin foc metalele prețioase de aliajele lor. – Și -áție.

cupelație (desp. -ți-e) s. f., art. cupelația (desp. -ți-a), g.-d. cupelații, art. cupelației

cupelație (-ți-e) s. f., art. cupelația (-ți-a), g.-d. cupelații, art. cupelației

cupela vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cupelează

cupelație s. f. (sil. -ți-e), art. cupelația (sil. -ți-a), g.-d. cupelații, art. cupelației