3 definiții pentru cupelat
Explicative DEX
CUPELA vb. I. tr. A supune procedeului cupelației. [< fr. coupeller].
CUPELA vb. tr. a supune procedeului cupelației. (< fr. coupeller)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
cupela vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cupelează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cupelat
cupelat participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
cupelare infinitiv lung
| infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)