3 definiții pentru cupelat

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUPELA vb. I. tr. A supune procedeului cupelației. [< fr. coupeller].

CUPELA vb. tr. a supune procedeului cupelației. (< fr. coupeller)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cupela vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cupelea

Intrare: cupelat
cupelat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cupelat
  • cupelatul
  • cupelatu‑
  • cupela
  • cupelata
plural
  • cupelați
  • cupelații
  • cupelate
  • cupelatele
genitiv-dativ singular
  • cupelat
  • cupelatului
  • cupelate
  • cupelatei
plural
  • cupelați
  • cupelaților
  • cupelate
  • cupelatelor
vocativ singular
plural
cupelare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cupelare
  • cupelarea
plural
  • cupelări
  • cupelările
genitiv-dativ singular
  • cupelări
  • cupelării
plural
  • cupelări
  • cupelărilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)