3 definiții pentru cupelat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUPELA vb. I. tr. A supune procedeului cupelației. [< fr. coupeller].
CUPELA vb. tr. a supune procedeului cupelației. (< fr. coupeller)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cupela vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cupelează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: cupelat
cupelat participiu
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
cupelare infinitiv lung
infinitiv lung (IL113) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)