7 definiții pentru cupar

CUPÁR, cupari, s. m. Dregător domnesc, în Evul Mediu, în Moldova, care avea funcția de ajutor al paharnicului; titlu purtat de acest dregător. – Cupă1 + suf. -ar

CUPÁR, cupari, s. m. Dregător domnesc, în evul mediu, în Moldova, care avea funcția de ajutor al paharnicului; titlu purtat de acest dregător. – Cupă1 + suf. -ar.

CUPÁR, cupari, s. m. (Învechit și arhaizant, în orînduirea feudală) Boiernaș, ajutor al paharnicului. Stolnicii și cuparii mici slujeau în puțin număr, după rînduiala condicii. SADOVEANU, Z. C. 107. Cuparul îi ducea cupa [împăratului] și pivnicerul purta ulciorul de vin. SADOVEANU, D. P. 26 Oi spune... cuparilor să împle cupele cu vin. EMINESCU N. 7. Cuparul îi aduse potirul de aur din care beau domnii. ODOBESCU, S. A. 95.

cupar m. boierinașul Curții care continuă slujba paharnicului până la ridicarea mesei.

cupár m. (d. cupă). Vechĭ. Paharnicu privat al domnuluĭ (pe cînd cel de la solemnitățĭ se numea „paharnic”).

Intrare: cupar
cupar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cupar cuparul
plural cupari cuparii
genitiv-dativ singular cupar cuparului
plural cupari cuparilor
vocativ singular
plural