2 intrări
53 de definiții
- explicative DEX (26)
- ortografice DOOM (9)
- etimologice (1)
- argou (6)
- sinonime (8)
- expresii și citate (2)
- arhaisme și regionalisme (1)
Explicative DEX
cunun sn vz cui
cunún și (Trans. noed) curún, a -á v. tr. (d. cunună saŭ d. lat. coronare, a încununa, a încorona; pv. cat. sp. coronar, fr. couronner, pg. coroar). Vechĭ. Încunun. Azĭ. Căsătoresc: preotu ĭ-a cununat. Doară nu m’am cununat cu el saŭ cu ĭa! se zice ironic cînd cineva se tot ține de tine și nu te lasă să te ducĭ unde vreĭ, ca cum aĭ fi legat pin contract.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUI, cuie, s. n. 1. Piesă de metal sau de lemn, formată dintr-o tijă cu vârf ascuțit și cu un capăt numit floare, cu care se fixează între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesă de siguranță formată dintr-o bucată de sârmă îndoită, cu un ochi la un capăt, care împiedică desfacerea piulițelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rău face să uiți răul anterior. (Fam.) A face (sau a tăia) cuie = a simți frigul, a dârdâi de frig. A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă, o bănuială, o îndoială, o grijă etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care și-l ia cineva, legându-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. A-și pune pofta în cui = a renunța la o dorință, la un lucru râvnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemănătoare ca formă cu un cui (1). – Lat. cuneus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUNUNA, cunun, vb. I. 1. Refl. recipr. A se căsători religios. 2. Tranz. (Despre preoți) A oficia slujba cununiei. ♦ A fi naș la cununie. ♦ (Despre părinți) A-și căsători după ritualul religios fiul sau fiica. – Lat. coronare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cui sn [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 254/8 / V: (reg) cunu / Pl: ~e / E: ml cuneus, -um] 1 (Mar) Pană. 2 Bucată de lemn și, mai ales, de metal subțire, de formă cilindrică sau cu muchii, ascuțită la un capăt și cu floare la celălalt, care se bate în lemn sau în zid, servind la fixarea unui obiect de altul. 3 (Îs) ~ de lemn Cep. 4 (Îs) ~ spintecat Piesă de siguranță dintr-o bucată de sârmă îndoită, care împiedică desfacerea piulițelor. 5 (Îe) ~ cu (sau pe) ~ (se) scoate Exprimă părerea că o suferință nouă face să se uite cea dinainte. 6 (Pfm; îe) A-și bate un ~ în cap A adopta o atitudine care aduce necazuri. 7 (Pfm; îe) A avea nădejde în cineva ca într-un ~ de tei A nu avea încredere. 8 (Pfm; îe) A fi (a se ști) cu (sau a avea, a-i sta, a-i intra) un ~ la (sau în) inimă (sau în coastă) A avea o teamă mare. 9 (Pfm; îae) A avea un necaz mare. 10 (Pfm; îe) A sta (sau a fi ca) pe ~e A fi nerăbdător. 11 (Pfm; îae) A nu avea astâmpăr. 12 (Pfm; îe) A face ~e (de bleah) A-i fi frig. 13 Bucată de lemn sau de metal bătută sau înșurubată în perete sau în ușă servind drept cuier. 14 Fiecare din brațele cuierului. 15 (În casele țărănești; pex) Cuier de perete. 16 (Pfm; îe) A-și pune pofta-n ~ A renunța la un lucru mult dorit. 17 (Reg; adesea lpl) Zăvor de lemn. 18 Bucată de lemn înfiptă în ușă drept clanță. 19 (Reg; îs) -ul capătului, ~ie la capete, ~ele de la capul osiilor, ~ul de bleah, ~ul de carâmb, ~ele de la răscoale Cuiele (2) care țin fixă roata carului. 20 (Mol; la car; îs) ~ prin dric(uri) Cui (2) care unește piscul cu inima și cu vârtejul carului. 21 (Mun; la car; îs) ~ din inima (sau din inimoiul căruței sau carului, ~ul inimii) Cui (2) care trece prin dricuri. 22 (Reg; la car; îs) ~ din urechi Cui (2) care trece prin urechile proțapului și prin pisc. 23 (La căruțe) Cui (2) bătut la capătul oiștei, de care se leagă opritorile. 24 (Reg; la jug; îs) ~ul jugului, ~ul din (la, prin) jug, ~ul japiței, ~ul grindeiului Cui (2) care intră prin gaura japiței, a proțapului, prin cea din ceafa jugului și prin proțap și care, de obicei, rămâne totdeauna la jug. 25 (La jug) Resteu. 26 (Reg; la cârcea; îs) ~ul lopățelei Cuiul (2) care se varsă la capătul din stânga al lopățelei cârcelei. 27 (Reg; la plug; îs) ~ul potângului Cui (2) care apucă potângul plugului. 28 (La grapă; îs) ~ele grapei Dinții grapei. 29 (La războiul de țesut) Cui (2) care se vâră într-una din găurile lopățicei spre a împiedica sulul de a se da înapoi. 30 (La vârtelniță) Fiecare din cele patru fofeze de la capetele răscrucilor. 31 (Reg; îs) ~ele alergătoarei Cuiele (2) care trec prin capetele celor două fofeze și prin capătul de sus al răzimătoarei alergătoarei. 32 (Reg; îs) ~ de scară sau ~ul scării Fuscel. 33 (Reg; îs) ~ele fagurului Cele câteva rânduri de bețe pe care se clădesc fagurii. 34 (Reg; la masa dulgherului; îs) ~ul șurubului Răsucitorul. 35 (Pop; la vioară) Cheie ce întinde coarda. 36 (Reg; la case țărănești) Fiecare din parii, în jurul cărora se împletesc nuielele pe care se lipește humă, obținându-se astfel pereții casei. 37 (Reg; îcs) De-a ~ul (sau ~u) Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 38 (Reg) Pahar mic. 39 (Reg) Țoi. 40 (Reg; fig; ned) Boală cu junghiuri. 41 (Pfm; îe) A avea ~e la inimă A avea crampe la stomac. 42 (Iht; reg) Porcușor. 43 (Pop; îs) ~ul lui Pepelea Drept al cuiva care, permițând o interpretare abuzivă, aduce neplăceri altcuiva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cununa [At: PSALT. 11/6 / V: (înv) curura / Pzi: cunun / E: ml corono, -are] 1 vt (Înv) A pune pe capul cuiva o cunună de flori. 2 vt (Înv; pan) A împrejmui. 3 vt (Înv) A ocroti. 4 vt (Înv) A împodobi drept recompensă. 5 vt (Înv; pex) A răsplăti. 6 vt (înv) A răscumpăra. 7 vt A declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios. 8 vt (D. părinți) A-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica. 9 vt (Pex) A căsători pe cineva. 10 vt (D. preoți) A îndeplini serviciul religios al cununiei, consfințind astfel căsătoria cuiva. 11 vt A asista pe cineva în timpul cununiei (1) În calitate de naș. 12-13 vrr A se căsători (religios). 14-15 vtr (Înv) A (se) încorona.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
curuna v vz cununa
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUI 👉 CINE.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CUIUL LUI PEPELEA = A nu fi stăpîn deplin pe ceva.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
CUNUNA (cunun) I. vb. tr. 1 A căsători, a uni prin căsătorie punînd, în timpul ceremoniei religioase, cîte o cunună de flori pe capul mirilor ¶ 2 A servi ca nun la o căsătorie: nu se cuvine ca călugărul sau călugărița ... să ție cununii la nuntă adică să cunune (PRV.-MB.). II. vb. refl. A se căsători: se cununară făcînd o nuntă de se dusese vestea (ISP.) [lat. coronare].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
CVI ... = CUI ...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
LE CLOU (fr.) = Partea cea mai importantă. Tabloul cutare a fost le clou din expozitie.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
PENTRU UN CUIU, PIERZI POTCOAVA (a. Pann) = Nebăgarea de seamă la faptele mărunte, poate aduce multă supărare.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
CUI, cuie, s. n. 1. Piesă mică, cilindrică sau în patru muchii, de metal sau de lemn, turtită la un capăt și ascuțită la celălalt, cu care se fixează între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesă de siguranță formată dintr-o bucată de sârmă îndoită, cu un ochi la un capăt, care împiedică desfacerea piulițelor. ◊ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rău face să uiți răul anterior. (Fam.) A face (sau a tăia) cuie = a simți frigul, a dârdâi de frig. A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă, o bănuială, o îndoială, o grijă etc. Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care și-l ia cineva, legându-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. ♦ Cuier simplu de perete. ◊ Expr. A-și pune pofta în cui = a renunța la o dorință, la un lucru râvnit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemănătoare ca formă cu un cui (1). – Lat. cuneus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUNUNA, cunun, vb. I. 1. Refl. recipr. A se căsători (religios). 2. Tranz. A declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naș. ♦ (Despre părinți) A-și căsători (după ritualul religios) fiul sau fiica. – Lat. coronare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUI, cuie, s. n. 1. Mică piesă cilindrică sau în patru muchii, de metal sau de lemn, turtită la un capăt și ascuțită la celălalt, cu care se leagă sau se fixează două sau mai multe părți între ele, care se bate în lemn sau în zid pentru a servi ca suport etc. Mi-oi cumpăra... o mînă de cuie. CAMILAR, N. I 166. Înfipse repede luminarea într-un cui de pe colțu lăzii. BUJOR, S. 110. ◊ (Tehn.) Cui spintecat = piesă de siguranță care împiedică desfacerea piulițelor. ◊ Expr. A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă. Cui pe cui scoate sau cui cu cui se scoate = o suferință face să se uite cea dinainte. ◊ (Familiar) A face (sau a tăia) cuie = a dîrdîi de frig. O să vă pui să faceți nițele cuie, clănțănindu-vă dinții. ISPIRESCU, L. 323. ♦ (Mai ales în legătură cu verbele «a pune», «a atîrna») Cuier simplu de perete. Își puse în cui, paltonul ud. EMINESCU, N. 35. Bătrînul Dan desprinde un paloș vechi din cui. ALECSANDRI, P. A. 163. ◊ Cuiul lui, Pepelea = cui pe care Pepelea (personaj din basmele! populare) îl poseda în casa altuia și care-i servea drept, pretext ca să intre în casa aceluia de cîte ori voia; fig., drept pe care și-l creează cineva pe baze șubrede, pentru a stingheri pe altul. ◊ Expr. A-și pune pofta în cui = a renunța la un lucru mult dorit. Ba cît despre fata lui Papură-împărat, pune-ți pofta în cui. ALECSANDRI, T. 396. 2. Nume dat mai multor piese de lemn sau de metal, (la car, la jug, la plug, la războiul de țesut etc.) asemănătoare ca formă cu cuiul (1). Scoase cuiul din capul osiei de dindărăt. ISPIRESCU, L. 226.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUNUNA, cunun, vb. I. 1. Refl. A se căsători (după ritualul religios). Și-n vremea cît s-au cununat S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum. COȘBUC, P. I 57. Apoi Țugidea... se cunună cu fata, iubita lui, și făcu o nuntă de se duse vestea peste tot pămîntul. ISPIRESCU, L. 332. A treia zi se cunună împăratul cu fata Genarului. EMINESCU, N. 29. Foaie verde iarbă rea, Dragă, drăguleana mea, Tu pe mine m-ai uitat, Cu urît te-ai cununat, Ți-ai luat urît pe-o zi, Și ți-o fi pînă-i trăi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 247. ◊ (Poetic) Voi, munților mîndri, moșnegi cununați Cu stelele bolții albastre... GOGA, C. P. 51. ◊ Expr. (Familiar) A nu fi cununat cu cineva (sau cu nimeni) = a nu avea nici o obligație față de cineva. 2. Tranz. (Despre preoți) A declara (pe miri) căsătoriți din punct de vedere religios. Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să ne-nsoțim unde-s munții rourați, Că-i un popă printre brazi Și cunună ne-ntrebați. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios ai cununiei, în calitate de naș. Era vorba de Florea Lingurarul, pe care îl cununase bunicul dinspre mama. PAS, Z. I 159. Mai bine vă voi cununa, ca să fac fericirea voastră. ALECSANDRI, T. 367. Poruncit-a bădița... Să mă duc ca să-l curam; Cununa-l-aș, cununa, Da la fină ce-i voi da? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 99. ♦ (Despre părinți) A-și căsători fiul sau fiica. El dorise... să-și cunune toți copiii într-o zi. ISPIRESCU, L. 39.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUI, cuie, s. n. 1. Piesă mică, cilindrică sau în patru muchii, de metal sau de lemn, turtită la un capăt și ascuțită la celălalt, cu care se fixează între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc. ♦ (Tehn.) Cui spintecat = piesă de siguranță care împiedica desfacerea piulițelor. ♦ Expr. Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rău face să se uite răul dinainte. (Fam.) A face (sau a tăia) cuie = a dîrdîi de frig. A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă, o bănuială, o grijă etc. ♦ Cuier simplu de perete. ♦ Expr. Cuiul lui Pepelea = drept pe care și-l creează cineva pe baze șubrede, pentru a stingheri pe altul. A-și pune pofta-n cui = a renunța la un lucru mult dorit. 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemănătoare ca formă cu cuiul (1). – Lat. cuneus.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUNUNA, cunun, vb. I. 1. Refl. A se căsători (după ritualul religios). 2. Tranz. A declara pe miri căsătoriți din punct de vedere religios. ♦ A asista pe cineva în timpul serviciului religios al cununiei, în calitate de naș. ♦ (Despre părinți) A-și căsători fiul sau fiica. [Var.: (pop.) încununa vb. I] – Lat. coronare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUI ~e n. 1) Obiect de metal sau de lemn, ascuțit la un capăt și turtit la celălalt, cu care se fixează două piese împreună sau care se bate în perete, servind de cuier. ◊ A-și pune pofta-n ~ a renunța la ceva. 2) Piesă metalică asemănătoare cu acest obiect. ◊ ~ de siguranță știft de siguranță. ~ de bujie electrod central de aprindere. [Monosilabic] /<lat. cuneus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A CUNUNA cunun tranz. 1) (mirii) A declara căsătoriți, așezând cununa pe cap. 2) A asista la o cununie în calitate de naș. /<lat. coronare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE CUNUNA mă cunun intranz. A-și consfinți căsătoria prin cununie. /<lat. coronare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cuiu n. 1. câpătâiu de fier ce se bagă în lemn, în pereți; 2. fig. necaz mare, suferință adâncă: unchiașul era cu cuiul la inimă ISP [Lat. CUNEUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cununá v. a consacra căsătoria, punând în timpul ceremoniei câte o cunună de flori pe capul mirelui și al miresei. [Vechiu-rom. a cununa, a încorona – lat. CORONARE].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cuĭ n., pl. cuĭe (lat. cúneus, it. cógno, pv. cunh, fr. coin, sp. cuño, port. unho. V. cuneiform). Bucățică de metal orĭ de lemn care se înfige în lemn orĭ în zid ca să fixezĭ orĭ să atîrnĭ ceva. Fig. Necaz mare: am un cuĭ la inimă. Lucru care atrage atențiunea: cuĭu expozițiuniĭ franceze de la 1889 a fost turnu Eiffel. Cuĭu luĭ Pepelea, cuĭ pe care Pepelea îl avea în casa pe care o dăruise altuĭa și la care venea pe la mezu nopțiĭ ca să-șĭ atîrne haĭna și, pin urnare, nu-l lăsa să doarmă. De aicĭ vorba de ferește-te de cuĭ străin în casă. Cuĭ de rufe, prinzătoare de rufe. V. prinzătoare.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
curún, -át, V. cunun, -at.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
+cui1 (pop., fam.) adv. (beat ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cui3 s. n., pl. cuie (și: tocuri cui)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cununa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cunun, 3 cunună; conj. prez. 1 sg. să cunun, 3 să cunune
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cui1 s. n., pl. cuie
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cununa (a ~) vb., ind. prez. 3 cunună
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cui s. n., pl. cuie
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cununa vb., ind. prez. 1 sg. cunun, 3 sg. și pl. cunună
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cui, pl. cuie
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
cuiu, cuie.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
cui (cuie), s. n. – 1. Piesă mică turtită la un capăt și ascuțită la celălalt, diblu. – 2. Crampon. – 3. Cuier, cîrlig. – 4. Înțepătură, junghi. – Istr. cuñu. Lat. cuneus (Pușcariu 433; Candrea-Dens., 426; REW 2396; DAR); cf. alb. kuń (Meyer 215; Philippide, II, 639), prov. cunh, fr. coin, sp. cuño, port. cunho. – Der. cuier, s. n. (suport pe care se atîrnă obiecte de îmbrăcăminte); cuia, vb. (a fixa talpa la pantofi cu ținte de lemn); cuișor, s. n. (dim. al lui cui; cataramă; condiment alimentar aromat; plantă, Ribes aureum); cuișoare, s. f. pl. (nume dat mai multor plante ornamentale: Ribes aureum, Asclepias cornuti, Dianthus Carthusianorum, Dianthus chinensis, Caryophyllus aromaticus). Cf. încuia, descuia.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
a bate un cui expr. (glum.) a fuma o țigară.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a face cuie expr. a-i fi foarte frig.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a face un cui expr. (tox.) a confecționa o țigară de marijuana.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a se face ladă de cuie expr. a-i fi foarte frig.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a trage un cui expr. (tox.) a fuma o țigară de marijuana.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cui, cuie s. n. 1. (tox.) acul seringii hipodermice folosite la administrarea unui drog prin injectare. 2. (tox.) țigară de marijuană. 3. (tox.) bilă de heroină. 4. țigară.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
CUI s. v. colț, fuscel, ic, măsea, pană, spiță, treaptă, țintă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUI s. 1. (înv.) găvozd. (A bătut un ~ în perete.) 2. cui cilindric v. știft; cui de siguranță v. splint; cui spintecat v. splint. 3. v. ciocâlteu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUNUNA vb. v. încorona, încununa, răsplăti, recompensa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CUNUNA vb. a se căsători, (pop.) a se nunti. (S-au ~ la biserică.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cui s. v. COLȚ. FUSCEL. IC. MĂSEA. PANĂ. SPIȚĂ. TREAPTĂ. ȚINTĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUI s. 1. (înv.) găvozd. (A bătut un ~ în perete.) 2. (TEHN.) cui cilindric = spin, știft; cui de siguranță = splint. 3. (TEHN.) ciocîlteu, (Olt. și vestul Munt.) teglici. (~ la jug.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUNUNA vb. a se căsători, (pop.) a se nunti. (S-au ~ la biserică.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cununa vb. v. ÎNCORONA. ÎNCUNUNA. RĂSPLĂTI. RECOMPENSA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Expresii și citate
Cui prodest? (lat. „Cui folosește? Cui servește?”). Expresie frecvent întrebuințată, în multiple împrejurări. De exemplu: se comite un act inexplicabil. Căutîndu-se dezlegarea sau autorul necunoscut, se pune întrebarea: cui i-a putut folosi? Cui prodest? (Vezi: „Quid prodest?”)
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Cuiul lui Pepelea – Pepelea e un personaj comic din snoavele noastre populare, tipul poznașului isteț care, aidoma lui Păcală, făcînd pe prostul și neștiutorul, biciuiește apucături și năravuri. Vasile Alecsandri a scris piesele Arvinte și Pepelea și Sînziana și Pepelea, iar snoavele despre Pepelea au fost adunate în culegerea lui T. Pamfile „Firișoare de aur”. Cea mai cunoscută, de unde provine și expresia, este „Cuiul lui Pepelea”. Pepelea și-a vîndut casa lui Arvinte, păstrîndu-și numai un cui, bătut în peretele unei odăi, cu dreptul de a agăța acolo haina, căciula, etc. În felul acesta îi făcea vizite mereu, spre a se folosi de cuiul care era proprietatea sa. Așadar, „cuiul lui Pepelea” înseamnă pretextul născocit pentru a stingheri pe alții; motivul șubred invocat de cineva spre a se amesteca intempestiv și supărător în treburile altora. Victor lon Popa a scris și el o piesă pentru teatrul sătesc, intitulată Cuiul lui Pepelea. FOL.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
cui, cuie, s.n. – Pahar: „Un cui de horilcă” (Papahagi 1925; Apșa). Probabil in relație cu la expr. cui pe cui se scoate (argument frecvent invocat de persoanele mahmure pentru a se drege cu un pahar de alcool). – Lat. cuneus.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
| substantiv neutru (N65) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
cui, cuiesubstantiv neutru
- 1. Piesă de metal sau de lemn, formată dintr-o tijă cu vârf ascuțit și cu un capăt numit floare, cu care se fixează între ele diferite piese, care se bate în zid sau în lemn pentru a servi ca suport etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXdiminutive: cuișor
- Mi-oi cumpăra... o mînă de cuie. CAMILAR, N. I 166. DLRLC
- Înfipse repede lumînarea într-un cui de pe colțu lăzii. BUJOR, S. 110. DLRLC
- 1.1. Cui spintecat = piesă de siguranță formată dintr-o bucată de sârmă îndoită, cu un ochi la un capăt, care împiedică desfacerea piulițelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.2. Cuier simplu de perete. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Își puse în cui, paltonul ud. EMINESCU, N. 35. DLRLC
- Bătrînul Dan desprinde un paloș vechi din cui. ALECSANDRI, P. A. 163. DLRLC
-
- Cui pe (sau cu) cui se scoate = un rău face să uiți răul anterior. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A face (sau a tăia) cuie = a simți frigul, a dârdâi de frig. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dârdâi
- O să vă pui să faceți nițele cuie, clănțănindu-vă dinții. ISPIRESCU, L. 323. DLRLC
-
- A-i intra cuiva un cui în inimă = a se strecura în sufletul cuiva o teamă, o bănuială, o îndoială, o grijă etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cuiul lui Pepelea = drept abuziv pe care și-l ia cineva, legându-se de un pretext, pentru a stingheri pe altul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A-și pune pofta în cui = a renunța la o dorință, la un lucru râvnit. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: renunța
- Ba cît despre fata lui Papură-împărat, pune-ți pofta în cui. ALECSANDRI, T. 396. DLRLC
-
-
- 2. Nume dat mai multor piese de metal sau de lemn asemănătoare ca formă cu un cui. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Scoase cuiul din capul osiei de dindărăt. ISPIRESCU, L. 226. DLRLC
- 2.1. Cui de siguranță = știft de siguranță. NODEX
- 2.2. Cui de bujie = electrod central de aprindere. NODEX
-
etimologie:
- cuneus DEX '09 DEX '98 NODEX
cununa, cununverb
-
- Și-n vremea cît s-au cununat S-a-ntins poporul adunat Să joace-n drum. COȘBUC, P. I 57. DLRLC
- Apoi Țugulea... se cunună cu fata, iubita lui, și făcu o nuntă de se duse vestea peste tot pămîntul. ISPIRESCU, L. 332. DLRLC
- A treia zi se cunună împăratul cu fata Genarului. EMINESCU, N. 29. DLRLC
- Foaie verde iarbă rea, Dragă, drăguleana mea, Tu pe mine m-ai uitat, Cu urît te-ai cununat, Ți-ai luat urît pe-o zi, Și ți-o fi pînă-i trăi. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 247. DLRLC
- Voi, munților mîndri, moșnegi cununați Cu stelele bolții albastre... GOGA, C. P. 51. DLRLC
- A nu fi cununat cu cineva (sau cu nimeni) = a nu avea nicio obligație față de cineva. DLRLC
-
- 2. (Despre preoți) A oficia slujba cununiei. DEX '09 DLRLC
- Haide, mîndro, să fugim, Amîndoi să ne-nsoțim unde-s munții rourați, Că-i un popă printre brazi Și cunună ne-ntrebați. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 58. DLRLC
- 2.1. A fi naș la cununie. DEX '09 DLRLC
- Era vorba de Florea Lingurarul, pe care îl cununase bunicul dinspre mama. PAS, Z. I 159. DLRLC
- Mai bine vă voi cununa, ca să fac fericirea voastră. ALECSANDRI, T. 367. DLRLC
- Poruncit-a bădița... Să mă duc ca să-l cunun; Cununa-l-aș, cununa, Da la fină ce-i voi da? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 99. DLRLC
-
- 2.2. (Despre părinți) A-și căsători după ritualul religios fiul sau fiica. DEX '09 DLRLC
- El dorise... să-și cunune toți copiii într-o zi. ISPIRESCU, L. 39. DLRLC
-
-
etimologie:
- coronare DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.