opțiuni
  • info

3 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cunctator sm, a [At: DN3 / Pl: ~i / E: lat cunctator] 1-2 (Rar; liv) (Persoană) care temporizează.

CUNCTATOR adj., s.m. (Rar) (Persoană) care temporizează, tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întîrziere. [< lat. cunctator].

CUNCTATOR adj., s. m. (cel) care tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. (< lat. cunctator)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

cunctator ((persoană) care amână) (livr.) (desp. cunc-ta-) adj. m., s. m., pl. cunctatori

Cunctator (om politic roman) s. propriu m.

cunctator (rar) (cunc-ta-) adj. m., s. m., pl. cunctatori

*Cunctator (supranume roman) (Cunc-ta-) s. propriu m.

cunctator s. m., adj. m. (sil. cunc-), pl. cunctatori

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Cunctator – Cuvînt latin, înseamnă: om care întirzie, care tergiversează, care temporizează. Cunctator e porecla dată generalului roman Quintus Fabius Maximus (mort la 203 î.e.n.) care, în lupta împotriva lui Hanibal, amîna încleștarea decisivă, adoptînd tactica hărțuielii. În Statele-Unite există un „Club al cunctatorilor” care aplică și recomandă metoda tărăgănelii, a temporizării. IST.

FABIUS CUNCTATOR (Quintus Fabius Maximus) (c. 275-203 î. Hr.), general și om politic roman. În timpul celui de-al doilea război punic a aplicat împotriva armatei lui Hannibal tactica războiului de uzură, evitând lupta decisivă. După victoria asupra cartaginezilor de la lacul Trasimene (217 î. Hr.), a devenit dictator al Romei.

Intrare: Cunctator
Cunctator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: cunctator (adj.)
cunctator2 (adj.) adjectiv masculin
  • silabație: cunc-ta-tor info
adjectiv masculin (AM1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cunctator
  • cunctatorul
  • cunctatoru‑
plural
  • cunctatori
  • cunctatorii
genitiv-dativ singular
  • cunctator
  • cunctatorului
plural
  • cunctatori
  • cunctatorilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cunctator (persoană)
cunctator1 (s.m.) substantiv masculin
  • silabație: cunc-ta-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cunctator
  • cunctatorul
  • cunctatoru‑
plural
  • cunctatori
  • cunctatorii
genitiv-dativ singular
  • cunctator
  • cunctatorului
plural
  • cunctatori
  • cunctatorilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cunctator, cunctatoriadjectiv masculin
cunctator, cunctatorisubstantiv masculin

  • 1. rar (Persoană) care temporizează, tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.