7 definiții pentru cunctator


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cunctator sm, a [At: DN3 / Pl: ~i / E: lat cunctator] 1-2 (Rar; liv) (Persoană) care temporizează.

CUNCTÁTOR adj., s.m. (Rar) (Persoană) care temporizează, tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. [< lat. cunctator].

CUNCTÁTOR adj., s. m. (cel) care tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. (< lat. cunctator)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*Cunctátor (supranume roman) (Cunc-ta-) s. propriu m.

cunctátor (rar) (cunc-ta-) adj. m., s. m., pl. cunctátori

cunctátor s. m., adj. m. (sil. cunc-), pl. cunctátori


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FABIUS CUNCTATOR (Quintus Fabius Maximus) (c. 275-203 î. Hr.), general și om politic roman. În timpul celui de-al doilea război punic a aplicat împotriva armatei lui Hannibal tactica războiului de uzură, evitând lupta decisivă. După victoria asupra cartaginezilor de la lacul Trasimene (217 î. Hr.), a devenit dictator al Romei.

Intrare: cunctator
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cunctator
  • cunctatorul
  • cunctatoru‑
plural
  • cunctatori
  • cunctatorii
genitiv-dativ singular
  • cunctator
  • cunctatorului
plural
  • cunctatori
  • cunctatorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)