7 definiții pentru cunctator (persoană)
Explicative DEX
cunctator sm, a [At: DN3 / Pl: ~i / E: lat cunctator] 1-2 (Rar; liv) (Persoană) care temporizează.
CUNCTATOR adj., s.m. (Rar) (Persoană) care temporizează, tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întîrziere. [< lat. cunctator].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUNCTATOR adj., s. m. (cel) care tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. (< lat. cunctator)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
cunctator ((persoană) care amână) (livr.) (desp. cunc-ta-) adj. m., s. m., pl. cunctatori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cunctator (rar) (cunc-ta-) adj. m., s. m., pl. cunctatori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cunctator s. m., adj. m. (sil. cunc-), pl. cunctatori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Expresii și citate
Cunctator – Cuvînt latin, înseamnă: om care întirzie, care tergiversează, care temporizează. Cunctator e porecla dată generalului roman Quintus Fabius Maximus (mort la 203 î.e.n.) care, în lupta împotriva lui Hanibal, amîna încleștarea decisivă, adoptînd tactica hărțuielii. În Statele-Unite există un „Club al cunctatorilor” care aplică și recomandă metoda tărăgănelii, a temporizării. IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
- silabație: cunc-ta-tor
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cunctator, cunctatoriadjectiv masculin cunctator, cunctatorisubstantiv masculin
- 1. (Persoană) care temporizează, tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. DN
etimologie:
- cunctator DN