11 definiții pentru cumulativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMULATÍV, -Ă, cumulativi, -e, adj. Care cumulează. ♦ (Adverbial) Concomitent, în același timp, simultan. – Din fr. cumulatif.

CUMULATÍV, -Ă, cumulativi, -e, adj. Care cumulează. ♦ (Adverbial) Concomitent, în același timp, simultan. – Din fr. cumulatif.

cumulativ, ~ă [At: HAMANGIU, C. C. / Pl: ~i, ~e / E: fr cumulatif] 1-2 a Care cumulează (1, 3). 3 av Concomitent.

CUMULATÍV, -Ă, cumulativi, -e, adj. (Jur.) Care implică cumulare. (Adverbial) Pentru anumite delicte legea prevede cumulativ pedeapsa închisorii corecționale și amenda.

CUMULATÍV, -Ă adj. Care implică (se face prin) cumulare. [Cf. fr. cumulatif].

CUMULATÍV, -Ă adj. care implică o cumulare. ♦ complement circumstanțial ~ = complement care cumulează un fapt exprimat de altcineva; propoziție ~ă = propoziție circumstanțială care exprimă un cumul rezultat prin adăugarea faptului exprimat de regentă. ◊ (adv.) concomitent. (< fr. cumulatif)

CUMULATÍV ~ă (~i, ~e) Care se face prin cumulare; care se caracterizează prin efectuarea de acțiuni concomitente; care presupune un cumul. /<fr. cumulatif

*cumulatív, -ă adj. (d. cumulat; fr. -atif). Jur. Care se face pin acumulațiune: drept cumulativ. Adv. Pin acumulațiune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumulatív adj. m., pl. cumulatívi; f. cumulatívă, pl. cumulatíve

cumulatív adj. m., pl. cumulatívi; f. sg. cumulatívă, pl. cumulatíve


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

CUMULATÍV, -Ă adj. (cf. fr. cumulatif): în sintagmele circumstanțial cumulativ și circumstanțială cumulativă (v.).

curbă cumulativă, (engl.= cumulative curve) reprezentare grafică liniară, prin care se exprimă procentele cumulate (între 0-100%) de participare într-o probă a diverselor fracțiuni (clase) granulometrice constituente; fiecare punct de pe o c.c. corespunde procentului total al granulelor mai mari (sau mai mici) decât dimensiunea cărora acestea le corespund. C.c. sunt utilizate pentru obținerea de parametri granulometrici cu largi posibilități de interpretare.

Intrare: cumulativ
cumulativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumulativ
  • cumulativul
  • cumulativu‑
  • cumulati
  • cumulativa
plural
  • cumulativi
  • cumulativii
  • cumulative
  • cumulativele
genitiv-dativ singular
  • cumulativ
  • cumulativului
  • cumulative
  • cumulativei
plural
  • cumulativi
  • cumulativilor
  • cumulative
  • cumulativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cumulativ

  • 1. Care cumulează.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Complement circumstanțial cumulativ = complement care cumulează un fapt exprimat de altcineva.
      surse: MDN '00
    • 1.2. Propoziție cumulativă = propoziție circumstanțială care exprimă un cumul rezultat prin adăugarea faptului exprimat de regentă.
      surse: MDN '00
    • 1.3. (și) adverbial În același timp.
      exemple
      • Pentru anumite delicte legea prevede cumulativ pedeapsa închisorii corecționale și amenda.
        surse: DLRLC

etimologie: