13 definiții pentru cumul


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚMUL, cumuluri, s. n. Deținere de către o persoană a mai multor funcții sau atribuții (remunerate) în același timp. [Acc. și: cumúl] – Din fr. cumul.

CÚMUL, cumuluri, s. n. Deținere de către o persoană a mai multor funcții sau atribuții (remunerate) în același timp. [Acc. și: cumúl] – Din fr. cumul.

cumul sn [At: HAMANGIU, C. C. XXXVIII / A: cumul / Pl: ~uri / E: fr cumul] 1-2 Deținere de către o persoană a mai multor funcții sau atribuții remunerate în același timp. 3 (Îs) ~ de infracțiuni Săvârșire a mai multor infracțiuni în același timp.

CÚMUL, cumuluri, s. n. Deținerea mai multor funcții sau atribuții de către o persoană. Cumulul de funcții este reglementat prin lege. – Accentuat și: cumúl.

CÚMUL s.n. Deținerea mai multor funcții, atribuții etc. de către o singură persoană. [< fr. cumul, cf. lat. cumulus – grămadă].

CÚMUL s. n. 1. deținere a mai multor funcții, atribuții etc. de către o singură persoană. 2. (gram.) deținere a mai multor valori sau funcții de către un cuvânt, o expresie. (< fr. cumul, lat. cumulus)

CÚMUL ~uri n. 1) Deținere concomitentă (de către o persoană) a mai multor funcții remunerate. 2): ~ de infracțiuni situație în care, printr-o acțiune, se săvârșesc mai multe infracțiuni. /<fr. cumul

cumul n. fapta de a ocupa mai multe funcțiuni, de a lua mai multe lefuri: legea cumulului.

*cúmul n., pl. e (lat. cúmulus, grămadă; fr. cumul, subst. verbal d. cumuler, a cumula). Acțiunea de a cumula (de a avea maĭ mult de o funcțiune, de a fi comis maĭ multe delicte): legea cumululuĭ. – Fals cumúl.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÚMUL s. cumulare. (~ de funcții.)

Intrare: cumul
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumul
  • cumulul
  • cumulu‑
plural
  • cumuluri
  • cumulurile
genitiv-dativ singular
  • cumul
  • cumulului
plural
  • cumuluri
  • cumulurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cumul

  • 1. Deținere de către o persoană a mai multor funcții sau atribuții (remunerate) în același timp.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: cumulare attach_file un exemplu
    exemple
    • Cumulul de funcții este reglementat prin lege.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Cumul de infracțiuni = situație în care, printr-o acțiune, se săvârșesc mai multe infracțiuni.
      surse: NODEX
  • 2. gramatică Deținere a mai multor valori sau funcții de către un cuvânt, o expresie.
    surse: MDN '00
  • comentariu Accentuat și: cumul.
    surse: DLRLC

etimologie: