10 definiții pentru cumințenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUMINȚÉNIE s. f. 1. Calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminție. 2. Înțelepciune, deșteptăciune. ♦ Prevedere, prudență. – Cuminte + suf. -enie.

CUMINȚÉNIE s. f. 1. Calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminție. 2. Înțelepciune, deșteptăciune. ♦ Prevedere, prudență. – Cuminte + suf. -enie.

cumințenie sf [At: VLAHUȚĂ, ap. TDRG / Pl: ~ii / E: cuminte + -enie] 1 (Pop) Înțelepciune. 2 (Pop) Judecată dreaptă. 3 (Pop) Pricepere. 4 (Pop) Prudență. 5 (Pop) Seriozitate. 6 (Pop) Chibzuință. 7 Purtare bună.

CUMINȚÉNIE s. f. 1. Purtare de om așezat, seriozitate. Alte dăți auzeau din poartă gura horii; acum o găsiră tăcută, de o neobicinuită cumințenie. VLAHUȚĂ, O. A. III 153. 2. Deșteptăciune, înțelepciune; prudență. Lică... mai mult se bizuia pe chiar a sa cumințenie. SLAVICI, O. I 174. – Pronunțat: -ni-e.

CUMINȚÉNIE f. 1) Comportare a copilului sau a omului cuminte. 2) Judecată sănătoasă; deșteptăciune. /a (se) cuminți + suf. ~enie

cumințénie f. (d. cuminte). Prudență, înțelepcĭune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cumințénie (-ni-e) s. f., art. cumințénia (-ni-a), g.-d. cumințénii, art. cumințéniei

cumințénie s. f. (sil. -ni-e), art. cumințénia (sil. -ni-a), g.-d. cumințénii, art. cumințéniei


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUMINȚÉNIE s. 1. v. ascultare. 2. v. chibzuială.

CUMINȚENIE s. 1. ascultare, docilitate, supunere, (livr.) obediență, (rar) cuminție, sumisiune, supușenie, (înv.) ascultămînt, plecăciune, subordinație. 2. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumpăt, cumpătare, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)

Intrare: cumințenie
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cumințenie
  • cumințenia
plural
genitiv-dativ singular
  • cumințenii
  • cumințeniei
plural
vocativ singular
plural

cumințenie

etimologie:

  • Cuminte + sufix -enie.
    surse: DEX '98 DEX '09