8 definiții pentru culturism

CULTURÍSM s. n. Disciplină sportivă bazată pe exerciții complexe, care urmărește dezvoltarea armonioasă și viguroasă a corpului, dezvoltarea musculaturii etc. – Cultură + suf. -ism.

CULTURÍSM s. n. Disciplină sportivă bazată pe exerciții complexe, care urmărește dezvoltarea armonioasă și viguroasă a corpului. – Cultură + suf. -ism.

CULTURÍSM s.n. Sistem de exerciții cu greutăți sau haltere, care urmăresc formarea unui corp bine proporționat, frumos, puternic și armonios dezvoltat. [< fr. culturisme].

CULTURÍSM s. n. ramură a culturii fizice care urmărește dezvoltarea unui corp sănătos, viguros și puternic, cu o musculatură armonioasă și bine proporționată, printr-un sistem complex de exerciții. (< fr. culturisme)

CULTURÍSM n. Sistem de exerciții de gimnastică și de atletism, care contribuie la formarea unui corp armonios. /<fr. culturisme


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

culturísm s.n. (sport) Tip de cultură fizică în care se urmărește dezvoltarea unor grupuri musculare ◊ „Concepute în afara aspirației spirituale, pozițiile și respirațiile degenerează într-un «culturism» nu numai banal, dar și funest: absența acelei perspective ascensionale pe care indienii o indică prin etapele detașare-concentrare-meditație-extaz.” Sc. 22 III 71 p. 1. ◊ „Timp de două zile s-a defășurat la București concursul de culturism «Cupa Rapid» cu participarea a 17 echipe.” Sp. 16 II 84 p. 2. ◊ „În sala Rapid se va desfășura [...] un atractiv concurs de culturism. I.B. 29 VII 89 p. 2 (din fr. culturisme; PR 1965; DN3)

Intrare: culturism
culturism substantiv neutru
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culturism culturismul
plural
genitiv-dativ singular culturism culturismului
plural
vocativ singular
plural