culturism s. n. (sport) Tip de cultură fizică în care se urmărește dezvoltarea unor grupuri musculare ◊ „Concepute în afara aspirației spirituale, pozițiile și respirațiile degenerează într-un «culturism» nu numai banal, dar și funest: absența acelei perspective ascensionale pe care indienii o indică prin etapele detașare-concentrare-meditație-extaz.” Sc. 22 III 71 p. 1. ◊ „Timp de două zile s-a defășurat la București concursul de culturism «Cupa Rapid» cu participarea a 17 echipe.” Sp. 16 II 84 p. 2. ◊ „În sala Rapid se va desfășura [...] un atractiv concurs de culturism.” I.B. 29 VII 89 p. 2 (din fr. culturisme; PR 1965; DN3)