14 definiții pentru culminație

CULMINÁȚIE, culminații, s. f. Trecere a unui astru la meridianul unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. – Din fr. culmination.

CULMINÁȚIE, culminații, s. f. Trecere a unui astru la meridianul unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. – Din fr. culmination.

CULMINÁȚIE, culminații, s. f. Trecerea unui astru la meridianul unui loc. 2Punct de culminație = punctul cel mai înalt, cel mai apropiat de zenit, pe care îl atinge un astru. – Pronunțat: -ți-e.

culmináție (-ți-e) s. f., art. culmináția (-ți-a), g.-d. art. culmináției; pl. culmináții, art. culmináțiile (-ți-i-)

culmináție s. f. (sil. -ți-e), art. culmináția (sil. -ți-a), g.-d. art. culmináției; pl. culmináții, art. culmináțiile (sil. -ți-i-)

CULMINÁȚIE s. culminare.

CULMINÁȚIE s. v. apogeu.

CULMINÁȚIE s.f. 1. Moment în care un astru trece deasupra meridianului unui loc. ◊ Punct de culminație = punctul cel mai înalt atins de un astru. 2. Moment de maximă încordare a relațiilor dintre personajele unei opere literare; punct culminant. [Gen. -iei, var. culminațiune s.f. / < fr. culmination, it. culminazione].

CULMINÁȚIE s. f. 1. trecere a unui astru la meridianul unui loc. ♦ punct de ~ = punctul cel mai înalt deasupra orizontului atins de un astru pe bolta cerească. 2. punct culminant. (< fr. culmination)

CULMINÁȚIE ~i f. Moment când un astru trece deasupra meridianului unui loc. ◊ Punct de ~ a) punctul cel mai înalt pe care îl atinge un astru în mișcarea sa pe bolta cerească; b) moment de maximă încordare a conflictului dintr-o operă literară. [Art. culminația; G.-D. culminației; Sil. -ți-e] /<fr. culmination

culminați(un)e f. Astr. cea mai mare înălțime a unui astru deasupra orizontului.

*culminațiúne f. (d. a culmina: fr. -ation). Ajungerea în punctu cel maĭ înalt. – Și -áție.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

Intrare: culminație
culminație substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular culminație culminația
plural culminații culminațiile
genitiv-dativ singular culminații culminației
plural culminații culminațiilor
vocativ singular
plural