10 definiții pentru culminare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CULMINARE s. f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei. – V. culmina.
culminare sf [At: MAIORESCU, CR. I, 107 / Pl: ~nări / E: culmina] Atingere a punctului culminant (3) Si: culminat1.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CULMINARE, culminări, s. f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei. – V. culmina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CULMINARE s. f. Acțiunea de a culmina; atingerea unui punct culminant.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CULMINARE s.f. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei: culminanță. [< culmina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
culminare s. f., g.-d. art. culminării
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
culminare s. f., g.-d. art. culminării
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
culminare s. f., g.-d. art. culminării
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CULMINARE s. v. culminație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CULMINARE s. culminație.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
culminare, culminărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a culmina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: culminanță culminație
etimologie:
- culmina DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.