3 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULM, -Ă, culmi, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie. 2. Adj. Care se referă la culm (1). – Din fr. Culm, germ. Kulm.

CULM, -Ă, culmi, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie. 2. Adj. Care se referă la culm (1). – Din fr. Culm, germ. Kulm.

culm2, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr culm, ger Kulm] (Glg) 1 sn Carboniferul inferior din Europa Occidentală, caracterizat prin depozite de argilă și gresie. 2 a Care aparține culmului2 (1). 3 a Referitor la culm2 (1). 4 a Care provine din culm2. 5 a Specific culmului2 (1)

culm1 sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) Papură (Typha angustifolia).

CULM2 s.n. (Geol.) Primul etaj al carboniferului de facies continental. // adj. Care aparține acestui etaj. [< engl. culm, cf. germ. Kulm].

CULM1 s.n. Tulpină alcătuită din articule, goală sau plină cu țesut spongios; pai. [< lat. culmus].

CULM2, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al carboniferului de facies continental. (< engl. culm, germ. Kulm)

CULM1 s. n. tulpină din articule, goală sau plină, cu țesut spongios; pai. (< lat. culmus)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

culm1 adj. m., pl. culmi; f. culmă, pl. culme

culm1 adj. m., pl. culmi; f. culmă, pl. culme

culm adj. m., pl. culmi; f. sg. culmă, pl. culme

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: culm (adj.)
culm1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOOM 3
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culm
  • culmul
  • culmu‑
  • culmă
  • culma
plural
  • culmi
  • culmii
  • culme
  • culmele
genitiv-dativ singular
  • culm
  • culmului
  • culme
  • culmei
plural
  • culmi
  • culmilor
  • culme
  • culmelor
vocativ singular
plural
Intrare: culm (s.n., bot.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culm
  • culmul
  • culmu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • culm
  • culmului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: culm (s.n., geol.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culm
  • culmul
  • culmu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • culm
  • culmului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

culm, culmăadjectiv

  • 1. geologie Care se referă la culm. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

culmsubstantiv neutru

  • 1. Tulpină alcătuită din articule, goală sau plină cu țesut spongios. DN
etimologie:

culmsubstantiv neutru

  • 1. geologie Carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie. MDA2 DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.