10 definiții pentru culm (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CULM, -Ă, culmi, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie. 2. Adj. Care se referă la culm (1). – Din fr. Culm, germ. Kulm.

CULM, -Ă, culmi, -e, s. n., adj. (Geol.) 1. S. n. Carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie. 2. Adj. Care se referă la culm (1). – Din fr. Culm, germ. Kulm.

culm1 sm [At: PANȚU, PL.2 / Pl: ~i / E: nct] (Bot; reg) Papură (Typha angustifolia).

culm2, ~ă [At: DEX2 / Pl: ~i, ~e / E: fr culm, ger Kulm] (Glg) 1 sn Carboniferul inferior din Europa Occidentală, caracterizat prin depozite de argilă și gresie. 2 a Care aparține culmului2 (1). 3 a Referitor la culm2 (1). 4 a Care provine din culm2. 5 a Specific culmului2 (1)

CULM1 s.n. Tulpină alcătuită din articule, goală sau plină cu țesut spongios; pai. [< lat. culmus].

CULM2 s.n. (Geol.) Primul etaj al carboniferului de facies continental. // adj. Care aparține acestui etaj. [< engl. culm, cf. germ. Kulm].

CULM1 s. n. tulpină din articule, goală sau plină, cu țesut spongios; pai. (< lat. culmus)

CULM2, -Ă adj., s. n. (din) primul etaj al carboniferului de facies continental. (< engl. culm, germ. Kulm)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: culm (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culm
  • culmul
  • culmu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • culm
  • culmului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culm (s.n.)

  • 1. geologie Carboniferul inferior din vestul Europei, caracterizat prin depozite de argilă și de gresie.
    surse: MDA2 DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: