8 definiții pentru culeșer


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

culeșer sn vz coleșer

CULEȘÉR, culeșere, s. n. (Regional) Făcăleț, melesteu. Să nu mă faci, ia acuș, să ieu culeșerul din ocniță și să te dezmierd cît ești de mare. CREANGĂ, A. 119.

culeșer n. Mold. făcăleț: ia făina și culeșerul sau melesteul CR. [V. culeașă).

culeșér și culișér n., pl. e (d. culéșă = coleșă. D. rom. vine rut. kulišir). Mold. nord. Făcăleț, melesteŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

culeșér s. n., pl. culeșére

culeșér s. n., pl. culeșére


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CULEȘÉR s. v. făcăleț.

Intrare: culeșer
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • culeșer
  • culeșerul
  • culeșeru‑
plural
  • culeșere
  • culeșerele
genitiv-dativ singular
  • culeșer
  • culeșerului
plural
  • culeșere
  • culeșerelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

culeșer

etimologie: