8 definiții pentru cucuveică

CUCUVÉICĂ, cucuveici, s. f. (Reg.) Cucuvea. – Din bg. kukuveja.

CUCUVÉICĂ, cucuveici, s. f. (Reg.) Cucuvea. – Din bg. kukuveja.

CUCUVÉICĂ, cucuvelei, s. f. (Regional) Cucuvea. Stafii despletite, Cucuveici, iele zburlite. ALECSANDRI, P. II 122. Cîntă cucuveica pe casă. ȘEZ. III 115.

cucuvéică (reg.) s. f., g.-d. art. cucuvéicii; pl. cucuvéici

cucuvéică s. f., g.-d. art. cucuvéicii; pl. cucuvéici

CUCUVÉICĂ s. v. cucuvaie, cucuvea.

cucuváĭe (vest) f., pl. ăĭ, și cucuveá (est), pl. ele (ngr. kukuváĭa, kokováĭa, vgr. kikkábe, kikymis și kíkymos, id.; alb. kukuváĭa, -áĭkă și -máče; vsl. sîrb. kukuvika, bg. kukuvéĭka și kukumĕavka; it. coccoveggia, dial. cucuvaja. V. cucuvă și cĭovică). Un fel de bufniță mică care locuĭește pin [!] zidurĭ pustiĭ și stîncĭ (strix nóctua saŭ athéne nóctua), c'o varietate maĭ mică, care locuĭește pin pădurile de brad (glaucidium passerinum) și alta maĭ mare, numită „încălțată” (nýctale Tengmalmi). Poporu crede că prevestește moartea în casa pe care cîntă, dar. în realitate, ĭa [!] prevestește timp frumos. – Și cucuveĭcă, -veáŭcă și cocovéŭcă (nord), pl. veĭcĭ, veŭcĭ, și cucumeá (vest), pl. ele. V. puhace.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cucuvéică s. v. CUCUVAIE. CUCUVEA.

Intrare: cucuveică
cucuveică substantiv feminin
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucuveică cucuveica
plural cucuveici cucuveicile
genitiv-dativ singular cucuveici cucuveicii
plural cucuveici cucuveicilor
vocativ singular
plural