2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cucurigu [At: ȚICHINDEAL, F. 114/13 / V: ~icu, cutc~, ~ga, cutcuriga, câtcâriga, câcâriga / Pl: ~ri, (3, 5) ~igi / E: fo] 1 i Cuvânt care imită cântecul cocoșului. 2 sn (Șîc ~-gagu sau cucurigagu sau ~danu[1]) Cântecul cocoșului. 3 (Pex) sm Cocoș. 4 sn (Pfm; d. soție; îe) A cânta ~ în casă A-și impune voința ei în căsnicie. 5 (Pop) sm Floricele de porumb. 6 sn (Gmț) Mansardă. 7 (Gmț; îlav) La ~ în partea cea mai de sus. 8 sn (Gmț; la teatru) Ultima galerie. 9 snp (Pop) Miez de nucă întreg.

  1. intrarea variantei diferă: cucuridaun Ladislau Strifler

CUCURÍGU interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită cântecul cocoșului. ♦ (Substantivat, n.) Cântecul cocoșului; p. ext. (m.) cocoș. 2. S. n. (Glumeț; precedat de prepoziția „la”) Etajul cel mai înalt al unei case; mansardă; p. ext. galerie (la teatru). – Onomatopee.

CUCURÍGU interj., s. n. 1. Interj. Cuvânt care imită cântecul cocoșului. ♦ (Substantivat, n.) Cântecul cocoșului; p. ext. (m.) cocoș. 2. S. n. (Glumeț; precedat de prepoziția „la”) Etajul cel mai înalt al unei case, mansardă; galerie (la teatru). – Onomatopee.

CUCURÍGU2 s. n. (Glumeț) Etajul cel mai înalt al unei case, manșardă; galeria unui teatru, îl vedeai... de. la cucurigu, în stal. PAS, Z. I 188. Lasă că e bine și aici! răspunse unul de peste balustradă. Noi sîntem învățați. să stăm la cucurigu. PAS, Z. IV 164.

CUCURÍGU1 interj. Onomatopee care imită cîntecul cocoșului. Începu un cucoș să cînte din pod: cucurigu! SBIERA, P. 215. Cucurigu! boieri mari, Dați punguța cu doi bani! CREANGĂ, P. 65. Cucoșul însă mergea țanțoș, iar păsările după dînsul! și merge el cît merge, pînă ce ajunge acasă la moșneag și de pe la poartă începe a cînta: cucurigu!!! cucurigu!!! CREANGĂ, P. 68. ♦ (Substantivat; n.) Cîntecul cocoșului; p. ext. (s. m.) cocoș. [Cocoșul] trîmbiță de două ori, mirîndu-se el singur de mîndreța cucurigului. SADOVEANU, P. M. 45. Hîș, cucurigu dracului, că-i trezi cuconița! ALECSANDRI, T. 175.

CUCURÍGU interj. (se folosește pentru a reda cântecul cocoșului). /Onomat.

cucurigu! int. care imită cântarea cocoșului: cucurigu gagu!

cucurígu, interj. care arată cîntecu cocoșuluĭ. (E rudă cu lat. cucurru, interj., cucurire și cucurrire, a cînta cucurigu; it. cuccurucu, cuccurrire, fr. coquerico; bg. kukurigo, cucurigu, kukurigam, cînt cucurigu; sîrb. kukurekati, rus. kukorékatĭ; ung. kukurékoli, kukurikolni ș. a.): cocoșu cîntă cucurigu. Casă cu cucurigu, casă cu foișor, casă țuguĭată. – În Munt. și cutcurigu. V. cotcodac și acăstăŭ.

cucurig sm [At: I. GOLESCU, C. I, 143 / V: cutc~ / E: srb kukurek] (Bot; reg) Varietate de spânz Si: boțoțel, iarbă-de-curățenie, iarbă-șerpească, strecurătoare (Helleborus odorus).

cucuríg m. (d. cucurigu. D. rom. vine bg. sîrb. kukorek, elebor). Elebor. S. n., pl. urĭ. Locuință țuguĭată, foișor (pin aluz. la obiceĭu cocoșuluĭ de a cînta cucurigu pe locurĭ înalte). – În Munt. și cutcurig.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cucurígu2 (cântec, etaj, galerie) s. n., art. cucurígul

cucurígu (cântec, etaj, galerie) s. n., art. cucurígul


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CUCURÍGU s. v. cocoș, galerie, mansardă.

cucurigu s. v. COCOȘ. GALERIE. MANSARDĂ.

CUCURÍG s. (BOT.; Helleborus odorus) (reg.) bojoțel, nipreală, strecurătoare, iarbă-de-curățenie, iarbă-șerpească.

CUCURIG s. (BOT.; Helleborus odorus) (reg.) bojoțel, nipreală, strecurătoare, iarbă-de-curățenie, iarbă-șerpească.

arată toate definițiile

Intrare: cucurigu
substantiv neutru (N40)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucurigu
  • cucurigul
  • cucurigu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • cucurigu
  • cucurigului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: cucurig
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucurig
  • cucurigul
  • cucurigu‑
plural
  • cucurigi
  • cucurigii
genitiv-dativ singular
  • cucurig
  • cucurigului
plural
  • cucurigi
  • cucurigilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)