opțiuni
  • info
3 intrări
25 de definiții

Explicative DEX

CUCURIGI vb. IV v. cucuriga.

CUCURIGI vb. IV v. cucuriga.

cucurigi v vz cucuriga1

CUCURIGI (-igesc) vb. intr. A striga cucurigu! parcă l-ar pune înadins ... ca să cucurigească tocmai cînd vreau să pun mîna pe o rimă (ALECS.) [onom.].

CUCURIGI, cucurigesc, vb. IV. Intranz. (Despre cocoș) A striga cucurigu. Cucoșul dracului!... parcă l-ar pune înadins... vecinul meu ca să cucurigească. ALECSANDRI, T. 252.

CUCURIGI vb. IV. v. cucuriga.

CUCURIGA, pers. 3 cucurigă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigi vb. IV] – Din cucurigu.

CUCURIGA, pers. 3 cucurigă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigi vb. IV] – Din cucurigu.

cucurig sm [At: I. GOLESCU, C. I, 143 / V: cutc~ / E: srb kukurek] (Bot; reg) Varietate de spânz Si: boțoțel, iarbă-de-curățenie, iarbă-șerpească, strecurătoare (Helleborus odorus).

cucuriga1 [At: ALECSANDRI, T. 252 / V: cutc~, cutcurica, ~igi / Pzi: ~rig și ~gesc, (3) ~rigă / E: cucurigu] 1 vi (D. cocoș) A cânta. 2 vt (D. oameni) A țipa cuiva „cucurigu” în urechi. 3 vt (Fig; d. oameni) A striga pe cineva.

cutcurica v vz cucuriga

cutcurig sm vz cucurig

cutcuriga v vz cucuriga

cutcurigi v vz cucuriga

CUCURIG, CUTCURIG sm. Olten. 🌿 Varietate de spînz (Helleborus odorus) [srb. kukurik].

CUTCURIG 👉 CUCURIG.

CUCURIGA, pers. 3 cucurigă, vb. I. Intranz. (Despre cocoș) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigi vb. IV] – Din cucurigu.

cucuríg m. (d. cucurigu. D. rom. vine bg. sîrb. kukorek, elebor). Elebor. S. n., pl. urĭ. Locuință țuguĭată, foișor (pin aluz. la obiceĭu cocoșuluĭ de a cînta cucurigu pe locurĭ înalte). – În Munt. și cutcurig.

Ortografice DOOM

cucurig (etaj; mansardă; galerie; foișor; miez de nucă) s. n.

cucuriga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurigă, imperf. 3 pl. cucurigau; conj. prez. 3 să cucurige

cucuriga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurigă

cucuriga vb., ind. prez. 3 sg. cucurigă

Etimologice

cucurig (-gi), s. m. -Elebor (Helleborus odorus). Sb. kukùrek (DAR) sau bg. kukurjak (Conev 53). Fonetismul indică o încrucișare cu cuvîntul următor. Scriban, este de părere că sb., bg. vine din rom.

Sinonime

CUCURIG s. v. spânz.

CUCURIG s. (BOT.; Helleborus odorus) (reg.) bojoțel, nipreală, strecurătoare, iarbă-de-curățenie, iarbă-șerpească.

cucurig s. v. SPÎNZ.

CUCURIG s. (BOT.; Helleborus odorus) (reg.) bojoțel, nipreală, strecurătoare, iarbă-de-curățenie, iarbă-șerpească.

Intrare: cucurigi
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucurigi
  • cucurigire
  • cucurigit
  • cucurigitu‑
  • cucurigind
  • cucurigindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cucurigește
 (să)
  • cucurigească
  • cucurigea
  • cucurigi
  • cucurigise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cucurigesc
 (să)
  • cucurigească
  • cucurigeau
  • cucurigiră
  • cucurigiseră
Intrare: cucurig
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucurig
  • cucurigul
  • cucurigu‑
plural
  • cucurigi
  • cucurigii
genitiv-dativ singular
  • cucurig
  • cucurigului
plural
  • cucurigi
  • cucurigilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: cucuriga
verb (V13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucuriga
  • cucurigare
  • cucurigat
  • cucurigatu‑
  • cucurigând
  • cucurigându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cucurigă
 (să)
  • cucurige
  • cucuriga
  • cucurigă
  • cucurigase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cucurigă
 (să)
  • cucurige
  • cucurigau
  • cucurigară
  • cucurigaseră
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • cucurigi
  • cucurigire
  • cucurigit
  • cucurigitu‑
  • cucurigind
  • cucurigindu‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • cucurigește
 (să)
  • cucurigească
  • cucurigea
  • cucurigi
  • cucurigise
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • cucurigesc
 (să)
  • cucurigească
  • cucurigeau
  • cucurigiră
  • cucurigiseră
cutcurigi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
cutcuriga
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

cucurigiverb

  • 1. (Despre cocoș) A striga cucurigu. DLRLC
    • format_quote Cucoșul dracului!... parcă l-ar pune înadins... vecinul meu ca să cucurigească. ALECSANDRI, T. 252. DLRLC

cucurigaverb

  • 1. rar (Despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • cucurigu DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.