2 intrări

13 definiții

CUCURIGÍ vb. IV v. cucuriga.

CUCURIGÍ vb. IV v. cucuriga.

CUCURIGÍ, cucurigesc, vb. IV. Intranz. (Despre cocoș) A striga cucurigu. Cucoșul dracului!... parcă l-ar pune înadins... vecinul meu ca să cucurigească. ALECSANDRI, T. 252.

CUCURIGÁ, pers. 3 cucurígă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigí vb. IV] – Din cucurigu.

CUCURIGÁ, pers. 3 cucurígă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigí vb. IV] – Din cucurigu.

cucurigá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurígă

cucurigá vb., ind. prez. 3 sg. cucurígă

CUCURÍG s. (BOT.; Helleborus odorus) (reg.) bojoțel, nipreală, strecurătoare, iarbă-de-curățenie, iarbă-șerpească.

cucuríg (-gi), s. m. -Elebor (Helleborus odorus). Sb. kukùrek (DAR) sau bg. kukurjak (Conev 53). Fonetismul indică o încrucișare cu cuvîntul următor. Scriban, este de părere că sb., bg. vine din rom.

cucuríg m. (d. cucurigu. D. rom. vine bg. sîrb. kukorek, elebor). Elebor. S. n., pl. urĭ. Locuință țuguĭată, foișor (pin [!] aluz. la obiceĭu cocoșuluĭ de a cînta cucurigu pe locurĭ înalte). – În Munt. și cutcurig.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUCURÍG s. (BOT.; Helleborus odorus) (reg.) bojoțél, nipreálă, strecurătoáre, iarbă-de-curățénie, iarbă-șerpeáscă.

Intrare: cucuriga
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cucuriga cucurigare cucurigat cucurigând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) cucuri (să) cucurige cucuriga cucurigă cucurigase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) cucuri (să) cucurige cucurigau cucuriga cucurigaseră
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cucurigi cucurigire cucurigit cucurigind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) cucurigește (să) cucurigească cucurigea cucurigi cucurigise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) cucurigesc (să) cucurigească cucurigeau cucurigi cucurigiseră
Intrare: cucurig
cucurig
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucurig cucurigul
plural cucurigi cucurigii
genitiv-dativ singular cucurig cucurigului
plural cucurigi cucurigilor
vocativ singular
plural