10 definiții pentru cucuriga
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CUCURIGA, pers. 3 cucurigă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigi vb. IV] – Din cucurigu.
CUCURIGA, pers. 3 cucurigă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigi vb. IV] – Din cucurigu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cucuriga1 [At: ALECSANDRI, T. 252 / V: cutc~, cutcurica, ~igi / Pzi: ~rig și ~gesc, (3) ~rigă / E: cucurigu] 1 vi (D. cocoș) A cânta. 2 vt (D. oameni) A țipa cuiva „cucurigu” în urechi. 3 vt (Fig; d. oameni) A striga pe cineva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CUCURIGI vb. IV v. cucuriga.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CUCURIGI vb. IV v. cucuriga.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
cucurigi v vz cucuriga1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cutcurica v vz cucuriga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cutcuriga v vz cucuriga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cutcurigi v vz cucuriga
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cucuriga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurigă, imperf. 3 pl. cucurigau; conj. prez. 3 să cucurige
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cucuriga (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurigă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cucuriga vb., ind. prez. 3 sg. cucurigă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (V13) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
| verb (V407) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
cucurigaverb
- 1. (Despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- cucurigu DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.