2 intrări

15 definiții

cucurigat sn [At: SANDU-ALDEA, A. M. 89 / V: cutc~ / Pl: ~uri / E: cucuriga1)] Cântatul cocoșilor.

CUCURIGÁT s. n. (Rar) Faptul de a cucuriga; sunete caracteristice scoase de cocoș. – V. cucuriga.

CUCURIGÁT s. n. Faptul de a cucuriga; sunete caracteristice scoase de cocoș. – V. cucuriga.

CUCURIGÁT s. n. Cîntecul cocoșului. Cucurigatul cocoșilor pluti peste satul adormit, vestind apropierea zilei. SANDU-ALDEA, U. P. 173.

cucuriga1 [At: ALECSANDRI, T. 252 / V: cutc~, cutcurica, ~igi / Pzi: ~rig și ~gesc, (3) ~rigă / E: cucurigu] 1 vi (D. cocoș) A cânta. 2 vt (D. oameni) A țipa cuiva „cucurigu” în urechi. 3 vt (Fig; d. oameni) A striga pe cineva.

cucuriga2 i vz cucurigu

CUCURIGÁ, pers. 3 cucurígă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigí vb. IV] – Din cucurigu.

CUCURIGÍ vb. IV v. cucuriga.

CUCURIGÁ, pers. 3 cucurígă, vb. I. Intranz. (Rar; despre cocoși) A scoate sunete caracteristice speciei. [Var.: cucurigí vb. IV] – Din cucurigu.

CUCURIGÍ vb. IV v. cucuriga.

CUCURIGÍ, cucurigesc, vb. IV. Intranz. (Despre cocoș) A striga cucurigu. Cucoșul dracului!... parcă l-ar pune înadins... vecinul meu ca să cucurigească. ALECSANDRI, T. 252.

cucurigá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 cucurígă

cucurigá vb., ind. prez. 3 sg. cucurígă

Intrare: cucuriga
verb (V13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cucuriga cucurigare cucurigat cucurigând singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) cucuri (să) cucurige cucuriga cucurigă cucurigase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) cucuri (să) cucurige cucurigau cucuriga cucurigaseră
verb (V407)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) cucurigi cucurigire cucurigit cucurigind singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea) cucurigește (să) cucurigească cucurigea cucurigi cucurigise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele) cucurigesc (să) cucurigească cucurigeau cucurigi cucurigiseră
Intrare: cucurigat
cucurigat substantiv neutru
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cucurigat cucurigatul
plural
genitiv-dativ singular cucurigat cucurigatului
plural
vocativ singular
plural