opțiuni

9 definiții pentru cucurbitacee

cucurbitacee sfp [At: DA / E: fr cucurbitacée] (Bot) 1 Familie de plante dicotiledonate din care face parte dovleacul, pepenele. 2 (Lsg) Plantă din familia cucurbitacee (1).

CUCURBITACÉE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari, cu fructul cărnos având coaja tare; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacée.

CUCURBITACÉE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari, cu fructul cărnos având coaja tare; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacée.

CUCURBITACÉE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, din care face parte dovleacul, pepenele, castravetele etc.; (la sg.) plantă făcînd parte din această familie. S-a ivit pe culme Toamna, Zîna melopeelor, Spaima florilor și doamna Cucurbitaceelor. TOPÎRCEANU, B. 52.

cucurbitacée s. f., art. cucurbitacéea, g.-d. art. cucurbitacéei; pl. cucurbitacée

CUCURBITACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee dicotiledonate cu fructul cărnos și coaja tare, având ca tip dovleacul, pepenele etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cucurbitacées, cf. lat. cucurbita – dovleac].

CUCURBITACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, cu fructul cărnos și coaja tare: dovleacul, pepenele etc. (< fr. cucurbitacées)

CUCURBITACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari și fructul cărnos, cu coaja tare (reprezentanți: dovleacul, pepenele etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. cucurbitacée

cucurbitacee


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

cucurbitacée s. f. pl.

Intrare: cucurbitacee
cucurbitacee substantiv feminin
  • silabație: cu-cur-bi-ta-ce-e
substantiv feminin (F142)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucurbitacee
  • cucurbitaceea
plural
  • cucurbitacee
  • cucurbitaceele
genitiv-dativ singular
  • cucurbitacee
  • cucurbitaceei
plural
  • cucurbitacee
  • cucurbitaceelor
vocativ singular —
plural —
legătură către această paradigmă

cucurbitacee

  • 1. (La plural) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari, cu fructul cărnos având coaja tare; (și la singular) plantă care face parte din această familie. Reprezentanți: dovleacul, pepenele, castravetele etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX un exemplu
    exemple
    • S-a ivit pe culme Toamna, Zîna melopeelor, Spaima florilor și doamna Cucurbitaceelor. TOPÎRCEANU, B. 52.
      surse: DLRLC

etimologie: