opțiuni

9 definiții pentru cucurbitacee


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cucurbitacee sfp [At: DA / E: fr cucurbitacée] (Bot) 1 Familie de plante dicotiledonate din care face parte dovleacul, pepenele. 2 (Lsg) Plantă din familia cucurbitacee (1).

CUCURBITACÉE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari, cu fructul cărnos având coaja tare; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacée.

CUCURBITACÉE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari, cu fructul cărnos având coaja tare; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacée.

CUCURBITACÉE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, din care face parte dovleacul, pepenele, castravetele etc.; (la sg.) plantă făcînd parte din această familie. S-a ivit pe culme Toamna, Zîna melopeelor, Spaima florilor și doamna Cucurbitaceelor. TOPÎRCEANU, B. 52.

CUCURBITACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee dicotiledonate cu fructul cărnos și coaja tare, având ca tip dovleacul, pepenele etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cucurbitacées, cf. lat. cucurbita – dovleac].

CUCURBITACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, cu fructul cărnos și coaja tare: dovleacul, pepenele etc. (< fr. cucurbitacées)

CUCURBITACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari și fructul cărnos, cu coaja tare (reprezentanți: dovleacul, pepenele etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. cucurbitacée


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cucurbitacée s. f., art. cucurbitacéea, g.-d. art. cucurbitacéei; pl. cucurbitacée

cucurbitacée s. f. pl.

cucurbitacee

Intrare: cucurbitacee
cucurbitacee substantiv feminin
  • silabație: cu-cur-bi-ta-ce-e
substantiv feminin (F142)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucurbitacee
  • cucurbitaceea
plural
  • cucurbitacee
  • cucurbitaceele
genitiv-dativ singular
  • cucurbitacee
  • cucurbitaceei
plural
  • cucurbitacee
  • cucurbitaceelor
vocativ singular —
plural —
legătură către această paradigmă

cucurbitacee

  • 1. (La plural) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari, cu fructul cărnos având coaja tare; (și la singular) plantă care face parte din această familie. Reprezentanți: dovleacul, pepenele, castravetele etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 NODEX un exemplu
    exemple
    • S-a ivit pe culme Toamna, Zîna melopeelor, Spaima florilor și doamna Cucurbitaceelor. TOPÎRCEANU, B. 52.
      surse: DLRLC

etimologie: