cucurbitacee sfp [At: DA / E: fr cucurbitacée] (Bot) 1 Familie de plante dicotiledonate din care face parte dovleacul, pepenele. 2 (Lsg) Plantă din familia cucurbitacee (1).

CUCURBITACÉE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari, cu fructul cărnos având coaja tare; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacée.

CUCURBITACÉE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante erbacee dicotiledonate, cu tulpini târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari, cu fructul cărnos având coaja tare; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Plantă cucurbitacee. – Din fr. cucurbitacée.

CUCURBITACÉE, cucurbitacee, s. f. (La pl.) Familie de plante dicotiledonate, din care face parte dovleacul, pepenele, castravetele etc.; (la sg.) plantă făcînd parte din această familie. S-a ivit pe culme Toamna, Zîna melopeelor, Spaima florilor și doamna Cucurbitaceelor. TOPÎRCEANU, B. 52.

cucurbitacée s. f., art. cucurbitacéea, g.-d. art. cucurbitacéei; pl. cucurbitacée

cucurbitacée s. f. pl.

CUCURBITACÉE s.f.pl. Familie de plante erbacee dicotiledonate cu fructul cărnos și coaja tare, având ca tip dovleacul, pepenele etc.; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. cucurbitacées, cf. lat. cucurbita – dovleac].

CUCURBITACÉE s. f. pl. familie de plante dicotiledonate erbacee, cu fructul cărnos și coaja tare: dovleacul, pepenele etc. (< fr. cucurbitacées)

CUCURBITACÉE ~ f. 1) la pl. Familie de plante dicotiledonate, târâtoare sau agățătoare, cu frunze mari și fructul cărnos, cu coaja tare (reprezentanți: dovleacul, pepenele etc.). 2) Plantă din această familie. /<fr. cucurbitacée