5 definiții pentru cucuț


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CUCÚȚ, cucuți, s. m. (Reg.) Cuculeț. – Cuc + suf. -uț.

CUCÚȚ, cucuți, s. m. (Reg.) Cuculeț. – Cuc + suf. -uț.

cucuț sm [At: JARNÎK-BÂRSEANU, D. 400 / Pl: ~i / E: cuc + -ut] (Orn; șhp) 1-2 Cuc5 (1) (mic).

CUCÚȚ, cucuți, s. m. (Popular) Cuculeț. Cucuțule porumbac, Dacă vrei să-mi fii pe plac, Netezește-ți penele, Ca mîndra sprîncenele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 400. Cucule, cucuțule, Cucuie drăguțule, Cîntă diminețile Pe la toate porțile. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: cucuț
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucuț
  • cucuțul
  • cucuțu‑
plural
  • cucuți
  • cucuții
genitiv-dativ singular
  • cucuț
  • cucuțului
plural
  • cucuți
  • cucuților
vocativ singular
  • cucuțule
  • cucuțe
plural
  • cucuților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cucuț

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Cucuțule porumbac, Dacă vrei să-mi fii pe plac, Netezește-ți penele, Ca mîndra sprîncenele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 400.
      surse: DLRLC
    • Cucule, cucuțule, Cucule drăguțule, Cîntă diminețile Pe la toate porțile. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Cuc + sufix -uț.
    surse: DEX '98 DEX '09