10 definiții pentru cucovă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CÚCOVĂ, cucove, s. f. (Reg.) Specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară (Cygnus olor).Et. nec.

cucovă sf [At: POLIZU / V: co~ / Pl: ~ve / E: tc konghu] 1 (Orn; reg) Lebădă de vară (Cygnus olor). 2 (Olt; Trs; dep) Mârțoagă. 3-4 (Reg; dep) Femeie sau fată înaltă și slabă.

CÚCOVĂ, cucove, s. f. (reg.) Specie de lebădă caracterizată printr-o umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară (Cygnus olor).Et. nec.

cúcuvă și cúcovă f., pl. e (cp. cu cucuvaĭe și cu turc. kughu, koghe, lebădă. V. și Bern. la kukava). Un fel de lebădă care are o unflătură neagră la rădăcina cĭoculuĭ (cycnus olor).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

cúcovă (reg.) s. f., g.-d. art. cúcovei; pl. cúcove

cúcovă s. f., g.-d. art. cúcovei; pl. cúcove


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

CÚCOVĂ s. (ORNIT.; Cygnus olor) lebădă de vară.

CUCOVĂ s. (ORNIT.; Cygnus olor) lebădă de vară.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

cúcovă, cúcove, s.f. (reg.) 1. specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară. 2. cal înalt și slab; mârțoagă.

Intrare: cucovă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucovă
  • cucova
plural
  • cucove
  • cucovele
genitiv-dativ singular
  • cucove
  • cucovei
plural
  • cucove
  • cucovelor
vocativ singular
plural

cucovă

  • 1. regional Specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară (Cygnus olor).
    surse: DEX '09

etimologie: