10 definiții pentru cucovă

cucovă sf [At: POLIZU / V: co~ / Pl: ~ve / E: tc konghu] 1 (Orn; reg) Lebădă de vară (Cygnus olor). 2 (Olt; Trs; dep) Mârțoagă. 3-4 (Reg; dep) Femeie sau fată înaltă și slabă.

CÚCOVĂ, cucove, s. f. (Reg.) Specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară (Cygnus olor).Et. nec.

CÚCOVĂ, cucove, s. f. (reg.) Specie de lebădă caracterizată printr-o umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară (Cygnus olor).Et. nec.

cúcovă (reg.) s. f., g.-d. art. cúcovei; pl. cúcove

cúcovă s. f., g.-d. art. cúcovei; pl. cúcove

CÚCOVĂ s. (ORNIT.; Cygnus olor) lebădă de vară.

cúcovă, cúcove, s.f. (reg.) 1. specie de lebădă caracterizată printr-o mică umflătură neagră la rădăcina ciocului; lebădă de vară. 2. cal înalt și slab; mârțoagă.

cúcuvă și cúcovă f., pl. e (cp. cu cucuvaĭe și cu turc. kughu, koghe, lebădă. V. și Bern. la kukava). Un fel de lebădă care are o unflătură neagră la rădăcina cĭoculuĭ (cycnus olor).


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

CUCOVĂ s. (ORNIT.; Cygnus olor) lebădă de vară.

Intrare: cucovă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucovă
  • cucova
plural
  • cucove
  • cucovele
genitiv-dativ singular
  • cucove
  • cucovei
plural
  • cucove
  • cucovelor
vocativ singular
plural